Stramtoarea Malacca, granita ce separa Oceanul Pacific de Oceanul Indian

Cand europenii au ajuns pentru prima data in stramtoarea Malacca, in secolul al XVI-lea, au fost fermecati mai ales de orasul cu acelasi nume. Luata fiind in considerare amploarea tranzactiilor comerciale, numarul de armatori si cel al navelor, portul din Malacca era, pe atunci, unul din cele mai bogate din lume.

In anul 1511, principalul centru comercial de pe malurile stramtorii a fost cucerit de portughezi, care l-au stapanit pana la jumatatea secolului al XVI-lea. Sultanul din Malacca, gonit in tinutul Johor, a incercat sa isi recucereasca domeniul de 20 de ori.

Zona Arhipelagului Malaez (trebuie sa stiti ca aproximativ in anul 10.000 i.Hr., nivelul marii din Asia de Sud-Est s-a ridicat. Numeroase depresiuni au fost inundate cu aceasta ocazie, luand nastere si stramtoarea Malacca, cea care separa in prezent Arhipelagul Malaez de continentul asiatic) i-a interesat atat pe britanici, cat si pe olandezi, care si-au intemeiat aici baze militare. In anul 1641, cotropitorii din Tarile de Jos care au asediat orasul Malacca au iesit invingatori. Din acel moment, olandezii si englezii au inceput sa se infrunte pentru impartirea teritoriilor de peste mari. Cu toate acestea, coloniile lor au co-existat fara mari conflicte, timp de secole.

Idila s-a incheiat in epoca napoleoniana, cand Olanda a devenit protectorat francez. In 1811, guvernatorul colonial britanic Stamford Raffles a cucerit Java cea colonizata de olandezi, iar orasul Malacca a intrat in stapanirea britanicilor.

Dupa infrangerea lui Napoleon, Raffles a cumparat insula spaniola Temasek pentru suma de 5000 de dolari, iar in acest fel a inceput istoria Singaporelui. Orasul Malacca a intrat in componenta unei zone coniale speciale: britanicii l-au condus pana in 1957, cu exceptia a trei ani de ocupatie japoneza. Colonizarea europeana a condus si la intensificarea navigatiei prin stramtoare.

In prezent, pe apele acesteia plutesc, cu precadere, cargoboturi din Japonia, Europa, China si SUA-parteneri comerciali si statelor din Asia de Sud-Est.

Apele paradisiace amenintate

Stramtoarea Malacca este granita convenita care separa Oceanul Pacific de Oceanul Indian. Este situata intre Peninsula Malacca si Sumatra fiind una dintre cele mai vechi si, totodata, una dintre cele mai folosite artere navigabile de pe glob ce uneste Orientul Indepartat cu tarile Orientului Apropiat si cu Europa. In marele port din Singapore, care adaposteste al doilea terminal pentru containere ca marime (dupa Hong Kong), ancoreaza zilnic cateva sute de nave. Stramtoarea este si o arie folosita cu predilectie de piratii moderni, la fel de cruzi ca predecesorii lor din secolele trecute, si poate chiar mai periculosi, deoarece sunt dotati cu cel mai modern armament.

Navigatia este foarte intensa in regiune: prin trecatoarea care uneste Marea Chinei de Sud cu Oceanul Indian circula zilnic 600 de cargoboturi si de petroliere, precum si numeroase vase de pasageri.

Un element specific pentru stramtoarea Malacca il reprezinta recifele de corali, care numara printre cele mai bogate biotopuri de pe planeta. In recifele din jurul insulei Payar, unele dintre putinele de pe tarmul vestic al Malaysiei, traiesc 36 de specii de madrepori (corali care sunt una dintre principalele componente ale scheletului recifelor) si 45 de specii de pesti. 

In 1985, apele din regiune au fost puse sub ocrotire, motiv pentru care au devenit o parte importanta a unui parc marin. Navigatia sustinuta si accidentele navale (de exemplu, cunoscuta catastrofa din anul 1993, in care a fost implicat petrolierul danez „Maersk Navigator”) ameninta insa acest paradis tropical natural. Deoarece stramtoarea are o capacitate redusa de autocuratire, pe fundul sau se depun aluviuni: vizibilitatea medie in apele acestei zone este de numai trei metri.