Jidovii erau persoane cu înaltimi impresionante, care ar fi trait pe teritoriul tarii noastre, în special în Oltenia si Muntenia. Istoricul Nicolae Densusianu considera ca teritoriul României ar fi fost locul de bastina al uriasilor.
Uriasii ar fi trait în primele timpuri ale antropogenezei si, conform legendelor, au locuit pamântul înaintea oamenilor obisnuiti.
Jidovii faceau parte din categoria oamenilor giganti. Un singur urias masura cât 25 de oameni obisnuiti. Dimensiunile lor erau impresionante. Aveau ochii extrem de mari si un trup masiv. Când se deplasau calcau din deal în deal.
Legendele despre uriasi abunda în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spatiul carpato-daubiano-pontic.
Cele mai importante referinte despre existenta jidovilor întâlnim în cartea „Dacia preistorica“ al lui Nicolae Densusianu. Potrivit acestuia, locul de bastin al uriasilor ar fi fost tocmai România, iar într-un loc identificat de el în zona muntilor Cerna – Godeanu ar fi avut loc o lupta cu zeii: „Gigantii formau, prin excelenta, un popor de munte. În razboiul ce-l avura cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicara muntii peste munti ca sa urce în Olymp. Imensul Atlas se cutremura la asaltul lor si pe lânga toate ca Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost înstare sa-i învinga decât numai dupa ce au cerut ajutoriul unui om muritoriu, al lui Hercule. Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lânga Iceanos Potamos, în aceeasi regiune unde se nascusera si fratii lor mai mari, titanii. În epoca romana dacii erau considerati ca o posteritate a vechilor titani si giganti. Locuintele gigantilor, dupa cum ne spun logografii grecesti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se întâmplase si lupta cea eroica cu zeii. Poetul roman Statiu, care se ocupa adeseori cu triumful lui Domitian asupra dacilor, confirma si dânsul ca memorabila Phlegra, unde se luptase gigantii cu zeii, se afla pe teritoriul Daciei. Pe teritoriul Tarii Românesti, în apropiere de Cerna, se afla muntele asa numit Pregleda. Lipsit de padure, din cauza unor evenimente departate, suprafata sa este acoperita cu stânci calcaroase si arse. Este vechea Phlegra din istoria gigantilor, care, dupa cum ne spun autorii greci, primise numele acesta fiindca a fost arsa de fulgerele lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele gigantilor o confirma toate datele geografice ce le avem în aceasta privinta. Lânga Phlegra gigantilor se afla pestera Avernus. Lânga poalele muntelui Pregleda se afla astazi o comuna româneasca de mosneni, Izverna, cu o pestera imensa“.
Zone care amintesc de uriasi
În multe zone din judetul Gorj sunt locuri denumite în acest fel: „Oborul Jidovilor“, situat deasupra Pesterii Muierilor sau „Jidovii“, în comuna Sacelu. De asemenea, termenul este întâlnit si în alte zone din tara.
În cartea „Marile taine ale omenirii“ de Florin Gheorghita ne sunt oferite mai multe exemple de zone care poarta denumiri care amintesc de uriasi. De asemena, autorul încearca si o plasare istorica mai exacta a perioadei în care au trait uriasii: „Densusianu ofera si un citat interesant dintr-o traditie probabil antica pastrata în fostul judet Vlasca. Citatul confirma vechimea celui de-al doilea nume generic pastrat în popor pentru uriasi si totdata poate fi foarte important sub aspect istoric: «În timpul uriasilor, muntii si câmpiile au ars trei ani apoi uriasii (Jidovii) au fost înecati de o ploaie mare, care a tinut mult timp». Dar trebuie sa citam si vechi denumiri istorice pastrate în timp. Astfel, de exemplu, au ramas în judetul Gorj numele localitatii Novaci si denumirile Jidova, Jidovita, Jidvei (comuna în judetul Alba). În Carpatii Orientali, pe versantul vesti al muntelui Ceahlau, penru defileul traseului spre Cheile Bicazului s-a mentinut foarte mult timp denumirea Valea Jidovului“.
Descoperiri de schelete ale unor oameni uriasi
Florin Gheorghita ne ofera în cartea sa si exemple cu privire la gasirea unor urme specifice jidivilor si chiar ne relateaza o cercetare la care a participat: „În zona subcarpatica a Moldovei, în afara de legende au fost relevate si numeroase vestigii ale locuirii unei populatii preistorice de uriasi. Astfel, cercetatorul bacauan Eugen Sendrea a publicat câteva descoperiri mai vechi de acest fel, unele facute chiar cu un veac în urma: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacau, s-a gasit (în a doua jumatate a secolului al XIX-lea), mormântul unei fiinte uriase în care se afla o parte din scheletul foartre lung ale acesteia. (….) În urma cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un antropolog cunoscut din Bucuresti sa aflu daca era veridica semnalarea existentei unor schelete de «oameni mari» în localitatea Parhtusi, situata între dealurile înalte din nord-vestul municipiului Suceava. 
M-am dus acolo însotit de doi muzeografi din Iasi – profesorul C.L Rusu si sotia sa – si, într-adevar am putu afla fapte interesante. Un satean mai în vârsta, care era si palimar la biserica din comuna, mi-a relatat ca a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obisnuiti, când o viitura a pârâului local a rupt o bucata dintr-un mal înalt. Satenii din zona le-au adunat si, considerând ca erau ale unor stramosi îndepartati, cu încuviintarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lânga biserica din centrul comunei. Am fost condusi acolo si ni s-a aratat movila distincta care acoperea multimea de oase, pe care nu s-a pus însa o cruce, întrucât erau osemintele unor oameni necrestinati prin botez. Comunicându-i profesorului din Bucuresti rezultatul deplasarii, acesta a renuntat la cercetari suplimentare, dat fiind faptul ca procedura deshumarii ar fi fost foarte greoaie“.
Relatarea lui Ionita Florea 
Ionita Florea, un locuitor al comunei Popesti, din judetul Giurgiu, a relatat ca a participat la sapaturile efectuate de Dinu V. Rosetti la Argedava, o cetate dacica iesita din comun prin marimea ei, si ca ar fi descoperit oase de oameni uriasi: „Eu am început sa sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânar, si m-am dus pentru ca ne dadeau 400.000 de lei pe zi. Puteam sa cumpar cu ei doar un kilogram de malai. Era saracie la acea vreme. Odata, dupa ce am sapat la o adâncime de patru metri, am gasit o glava (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo doua sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Seful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasa pe noi, satenii, si au sapat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelata. Unde le-au dus, nu stiu. Am sapat asa timp de trei ani si am mai gasit uriasi. Sa zic asa, aveau vreo patru metri lungime. Când g?aseam oasele, arheologii ne trimiteau acasa, sa nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, ca nu eram orbi. Si uite asa am dezgropat uriasi cu mâna mea în 1950”.
Sursa: adev.ro
