Mitologia Australiei si Oceaniei

Pana in secoll XVIII, cand exploratorii albi si puterile colonialiste au ajuns acolo, culturile societatilor tribale din insulele Pacificului si cele ale aborigenilor australieni au ramas izolate, pastrandu-si modul lor traditional de viata.

Desi nu cunosteau scrisul (cu exceptia locuitorilor Insulei Pastelui, pe care ei o numesc Rapa Nui), transmiterea miturilor prin cantece si povestiri a jucat (si joaca inca) un rol important in cultura clanurilor. Albii au reactionat diferit fata de aceste culturi: in timp ce triburile din Oceania au fost idealizate in Iluminism si nu numai, considerate ”buni salbatici sau nobili salbatici” si relativ protejate, aborigenii australieni si razboinicii maori din Noua Zeelanda, numiti ”barbarii salbatici”, au fpst oprimati pana de curand.

Insulele Oceaniei se impart in trei grupuri-Polinezia, Melanezia si Micronezia. Maorii din Noua Zeelanda, locuitorii din Hawaii si cei din Insula Pastelui (Rapa Nui) apartin grupului cultural polinezian.

Insulele au inceput sa fie populate de prin 1500 i.Hr., de catre valuri succesive de populatii venite pe mare din vest (de exemplu din Taiwan si Filipine). Populatiile originare de agricultori au fost infrante de aristocrati, mult mai bine inarmati, numiti ariki, care au venit ulterior. Acestia au impus o ierarhie stricta, conform careia o persoana avea un statut social cu atat mai mare cu cat putea face dovada inrudirii sale cu primii aristocrati, venerati ca eroi civilizatori.

Astfel, ariki au devenit sefi, mari proprietari de pamant si preoti. Etniile insulare, si mai ales populatia maori, isi arata statutul social tatuandu-si chipurile si trupurile.

Ierarhia sociala se rasfrange si in mituri si in lumile zeilor. Cel mai adesea, zeii creatori se afla in fruntea ierarhiilor divine. Zeii de importanta medie guverneaza aspecte ale lumii naturale, precum Luna sau Soarele, ori fenomene culturale, precum razboiul sau nasterea copiilor. Spiritele stramosilor reprezinta nivelul cel mai de jos. Pe langa ordinea sociala, miturile polineziene contin teme legate de viata cotidiana. Constructia de corabii si navigatia intre insule si de-a lungul coastelor primejdioase, inconjurate de recife ascutite, apar adesea in miturile Oceaniei. Maorii si unele clanuri polineziene afirma ca au venit de dincolo de mari potrivit mitului despre stramosii lor care au calatorit in canoe din taramul magic Hawaiki. Polinezienii intr-adevar au contruit canoe ce puteau naviga in ocean si puteau transporta pana la 200 de oameni.

Conceptele mana si tabu (de la termenul polinezian tapu, insemnand ”sacru”, ”interzis”, ”de neatins”) sunt specifice mitologiei si religiei populatiilor din Oceania.

Mana este energia vietii spirituale, de o putere incredibila. Se poate manifesta in fenomene naturale extraordinare, in realizarile oamenilor sau in obiecte cu o semnificatie speciala pentru un clan ori pentru o familie. Mana e si o putere care se gaseste sau poate fi activata in orice om, obiect sau eveniment.  Se refera si la puterile unor membri importanti ai societatii, precum nobilii, constructorii de nave, navigatorii, si se poate mosteni. De aceea adoptiile au un rol important in familiile de nobili si de preoti: prin adoptie, tinerii cu anumite dotari se impartasesc din mana celor care ii adopta, patrunzand in liniile lor de putere.

Tabuurile se pot referi la oameni, animale, mancaruri, locuri si, in primul rand, la orice are legatura cu moartea sau cu cadavrele. Ele sunt asociate, de regula, si cu o anumita perioada de timp. Obieceiurile tabu sunt sub incidenta unor interdictii si nu pot fi atinse.

Tabuurile, ce se gasesc in orice societate, regleaza interactiunea dintre oameni si evenimentele sau fenomenele cosiderate amenintatoare, fapt important mai ales in societatile fara un cod de legi scris. Tabuurile sustin ierarhia sociala, ceea ce inseamna ca pentru anumite persoane ( sau un anumit statut social) ele se aplica doar in mod limitat sau nu funtioneaza deloc.

Mult timp, europenii i-au considerat pe aborigenii australieni, care sunt vanatori-culegatori nomazi, chintesenta notiunii de ”salbatic primitiv” caci nu puteau observa la ei nici o organizare sociala bazata pe un sef, nici o ierarhie de clan. Savantii au inteles foarte tarziu regulile de viata si de casatorie din clanurile aborigenilor australieni.

Clanurile si triburile traiesc pe teritorii pe care, potrivit credintelor lor, nu le stapanesc, ci au grija de ele si le folosesc in numele stramosilor sau al fiintelor din indepartatul trecut mitic.

Legatura stransa cu stramosii si cu creatorii din Timpul Visului este specifica pentru aborigeni. Miturile despre fiintele care au dat forma lumii, lasandu-si urmele peste tot, sunt inca actuale, determinand conceptiile aborigenilor despre ei si despre lume.

Multe peisaje caracteristice, precum faimoasa Uluru (numita si Ayers Rock), stanca de gresie rosie stralucitoare, sunt sacre pentru ei. Folosind Caile Visului, aflate peste tot, ei merg pe drumurile realizate de fiintele din Timpul Visului. Cum aceste calatorii sunt realizate adesea cantand, ele se numesc si Caile Cantecului. Insa eroii culturali si civilizatori din Timpul Visului nu au facut doar lumea. Ei le-au dat oamenilor si reguli si legi ce le spun cum sa traiasca si care sunt valabile si azi.

Doar cateva mituri ale aborigenilor australieni au fost consemnate in scris, dar le gasim in cantece si povesti, in desenele de pe stanci, considerate a fi fost facute de fiintele din Timpul Visului, precum si in lucrarile artistilor aborigeni de azi.

Oceania, mituri ale creatiei

Miturile creatiei ale populatiilor din insulele Oceaniei sunt foarte diferite si specifice, de la o regiune la alta. Ele vorbesc despre crearea uscatului si, de asemenea, despre structura divina a societatii. Personajele principale sunt zeii creatori si numerosii semizei care le-au dat noi cunostinte oamenilor, cum ar fi tehnici mai bune de constructie a navelor si abilitati de navigatie.

Sefii tribali, numiti ariki, sunt proprietari de pamant si considerati urmasii directi ai fondatorilor tribului. Au un rol important in societate si o putere spirituala, numita mana. In multe societati polineziene, Tangaroa este cel mai mare zeu creator si stramosul sefilor de trib. Alte societati insulare si maorii din Noua Zeelanda venereaza un singur zeu creator, numit Io sau Kiho. Maorii cred ca zeii lor au aparut din unirea celor doi stramosi divini, Rangi si Papa, tatal cer si mama pamant.

Tangaroa iese din oul lumii

Zeul creator Tangaroa era zeul marii si tatal pestilor, al animalelor marine si al reptilelor. Era astfel parintele hranei pentru populatiile din Oceania. Inainte de calatoriile pe mare, era foarte important ca el sa fie imbunat. Cerul si pamantul au aparut la nasterea sa, cand el a iesit din oul lumii. Dupa ce l-a spart, partea de sus a cojii a devenit cerul, iar partea de jos, pamantul. Tangaroa a fost izgnonit in mare de fratele lui zeul furtunii, Tawhirimatea.

Tangaroa nu se intelegea bine nici cu celalat frate al sau, Tane, zeul vegetatiei si al pamantului. Ca atare, cei doi frati erau zeu antagonici ai marii si pamantului, fapt reflectat de relatia tensionata dintre ei.

Tiki, primul om

Tiki era fiul zeilor Ragni si Papa. La inceput, era singur. Vazandu-si imaginea reflectata intr-un iaz, a sarit in apa. A fost atat de dezamagit, incat a fecundat iazul, care a nascut apoi o femeie. Intr-o zi, un tipar a excitat-o, apoi si Tiki s-a excitat, fapt ce a dus la primul act de procreatie.

Calaltoria spre Hawaiki

Multi sefi de trib polinezieni considera ca sunt descendenti ai celor de pe taramul mitic, Hawaiki. Maorii din Noua Zeelanda cred ca Hawaiki este pamantul lor de bastina, de unde au calatorit in canoe spre insule, populandu-le.

Hawaiki este echivalent cu lumea de dincolo, caci se crede ca acolo se duc mortii. Punctul de plecare al acestei calatorii se afla la Capul Reinga.

Eroul civilizator Maui

Cel mai iubit erou civilizator al Oceaniei este Maui. In Hawaii es este considerat un semizeu inselator. El a hotarat sa incetineasca mersul Soarelui, caci zilele erau prea scurte. S-a catarat pe un munte si a prins Soarele cu un arcan facut din parul surorii lui. Soarele, care era o femeie, i-a cerut s-o elibereze, promitand sa faca zilele lungi vara si lasandu-le scurte doar iarna. 

Oceania, zeii din Polinezia

Societatea strict ierarhizata din Polinezia e reflectata de zeii sai. Cei mai importanti erau cei ai creatiei, considerati stramosii regilor si ai familiilor sefilor de trib, urmati apoi de alti zei. Cei patru zei de o importanta majora sunt Tangaroa (Kanaloa), zeul marii; Tane (Kane), zeul padurilor si al pasarilor si creatorul luminii soarelui si al vietii; Tu (Ku), zeul razboiului; Rongo (Lono), zeul pacii, al fertilitatii si agriculturii, care a coborat pe pamant de pe un curcubeu.

Printre zeite se numara Hina, zeilta lunii. Fiind cea mai importanta zeita, ea e identificata adesea cu pamantul-mama, Papa. Alte zeite sunt Laka, zeita frumusetii si a dansului, si Pele, venerata in Hawaii, zeita vulcanilor (activi). Cei mai de jos din ierarhie sunt aitu, spiritele protectoare si ancestrale.

Moai, stramosii misteriosi de pe Insula Pastelui

Intre 400 si 1200 d.Hr., au fost faurite peste o mie de moai, statui de lemn ce reprezinta, se pare, conducatorii tribali si stramosi vestiti. Ele sunt considerate mediatori intre oameni si zei si sunt plasate in locurile ceremoniale unde avea loc ritualurile.

Cultele cargo

Cultele cargo au aparut in special in Melanezia, in secolele XIX si XX. Ele se bazeaza pe mituri despre eroii din timpurile mitice, care se vor intoarce pe nave, ca ”zeii albi”, si vor aduce munti de hrana. Cargourile albilor ce acostau in Melanezia au fost asociate cu acesti eroi.

Unele triburi au fost pacalite de cei care profeteau sfarsitul lumii sa-si distruga hrana si animalele, crezand ca de acum incolo va exista hrana din abundenta. Aceasta miscare de mase a fost insotita de razmerite.

Hina si Tuna, zeul tiparilor

Odata, Hina, zeita lunii, s-a dus sa aduca apa dintr-o mlastina. Acolo, Tuna, zeul tiparilor, s-a bagat in tigva ei de apa si a siluit-o. Hina i-a spus sotului ei, Maui, ce s-a intamplat. El l-a prins pe zeul tiparilor si l-a taiat in bucati. Se spune ca speciile actuale de tipari au aparut din trupul zeului.

Cultul stramosilor

Conceptia despre lume a populatiilor din Oceania nu face o delimitare clara intre lumea noastra si cea de dupa, sau intre lumea reala si lumea spirituala supranaturala. Stramosii jucau un rol important, ca spirite protectoare; li se cereau mereu sfaturile si ajutorul si erau venerati in diferite ceremonii, ca sa fie imbunati.

Toti oamenii trebuiau sa confirme transmiterea puterii de la stramosii lor, caci mana-puterea spirituala-a fiecarui obiect sau persoana venea de la stramosi. Mana putea fi pastrata doar daca stramosii erau considerati membrii vii ai familiei. Nu se credea ca, dupa moarte, un om a parasit lumea, ci mai degraba ca a ajuns la un nivel superior al existentei. Chiar si azi, in unele regiuni, statutul social si ierarhia sunt determinate de liniile ancestrale.

Cultele melaneziene ale craniilor

Multe populatii melaneziene cunosc un cult al craniilor. Deoarece se crede ca puterea spirituala salasluieste in capul omului, craniile sunt venerate. Craniile stramosilor sunt spalate si pictate si le sunt decorati ochii cu scoici, apoi sunt puse la loc de cinste in casa urmasilor.

Traditia vanatorii de capete existenta la anumite populatii se bazeaza pe credinta in mana: cand un vanator de capete ucide un razboinic dusman, el primeste mana acestuia si o poate folosi in avantajul sau, daca onoreaza craniul.

Australia. Timpul Visului

Miturile australiene ale creatiei pornesc de la ideea ca toate organismele sunt in legatura unele cu altele, ceea ce duce la o stransa conexiune cu lumea. In panteonul aborigen nu exista zei, ci mai degraba fiinte care au trait pe pamant in timpurile mitice, numite si Timpul Visului.

Fiintele supranaturale din Timpul Visului au creat lumea, apoi peisajele naturale (stancile Olgas), lacurile si raurile, plantele, oamenii si animalele. Ca eroi culturali si civilizatori, ele le-au dat oamenilor puterea asupra focului, armele si tehnicile de vanatoare, precum si ordinea clanurilor si regulile de casatorie. 

Inca si astazi, triburile si clanurile isi transmit tot pe cale orala miturile din Timpul Visului. Viziunea asupra lumii si filosofia de viata a bastinasilor australieni sunt determinate de aceste mituri, triburile aborigenilor considenrandu-se inca in legatura cu fiintele din Timpul Visului.

Caile Visului

Desi fiintele din Timpul Visului au parasit pamantul dupa ce au creat lumea si au dat-o in grija oamenilor, ele au lasat marturii despre existenta lor. Se crede ca au mers pe pamant pe drumuri numite Caile Visului. Acestea exista si azi in anumite locuri. Deoarece sunt sacre, locurile respective sunt protejate de tabuuri. Daca acestea nu sunt incalcate, atunci caile sacre pot sa-i apere pe oameni si sa le dea putere. Multe Cai ale Visului sunt descrise in cantece rituale, cunoscute drept Cantecele Visului, care povestesc aventurile fiintelor din Timpul Visului cand au creat lumea si elementele ei.

Fiintele din Timpul Visului

Fiintele din Timpul Visului sunt pictate pe peretii pesterilor, pe stanci, pe piei de animale si scoarta de copac; ele sunt jumatate oameni, jumatate animale. Miturile spun ca au strabatut pamantul si l-au modelat prin lupte, aliante si aventuri, iar apoi l-au dat oamenilor. Aborigenii se considera doar ingrijitori ai pamantului, servitori.

Sarpele curcubeu

Multe mituri ale aborigenilor contin povestiri despre sarpele curcubeu, Yurlunggur (sau Wollunqua). Datorita puterilor sale, el stapaneste una dintre cele mai valoroase resurse ale Australiei, apa, fiind considerat o fiinta foarte importanta din Timpul Visului, cand a aparut din apa.

De aceea este considerat simbol al fertilitatii. Este singura fiinta din Timpul Visului care n-a parasit pamantul. In Australia de Sud, unde sarpele curcubeu e numit Akaru, se spune ca traieste in iazuri, pazindu-le. Cand nu se simte bine in locuinta sa, se lateste ca sa-si faca loc si, in consecinta, apa inunda pamantul. Oricine vrea sa ia apa din iaz trebuie sa anunte sarpele, ca acesta sa nu-l inghita. 

Australia, linia stramosilor

Aborigenii sunt inca in stransa legatura cu stramosii. Cum fiintele din Timpul Visului erau considerate si stramosi, europenii se refereau adesea la bastinasii australieni ca la ”un popor fara istorie”. Unele clanuri de aborigeni isi traseaza linia stramosilor pana la anumite animale. Ei si-au lasat puterile spirituale in anumite locuri sacre, pentru descendentii lor. 

Membrii triburilor isi iau de obicei numele de la animalul totemic ancestral al clanului (de exemplu, barbatul-cangur sau femeia-pasare) Stramosii si animalele ancestrale erau onorati in timpul unor ceremonii rituale, in care puterile protectoare erau transferate intregului clan. Pentru alte clanuri, anumite plante sau obiecte culturale erau stramosii totemici.

Wandjina

Wandjina, sau Wondjina erau creatorii ancestrali. Aceste spirite ale norilor si ploii au iesit din mare si s-au dus in lacuri si iazuri. Sunt infatisate pe petroglife ca oameni cu ochi si nasuri imense, dar fara gura. 

Se crede ca Wandjina au provocat un imens potop deschizand gura, caci erau suparati pe oameni. Legenda spune ca Wandjina si-au pictat chipurile pe stanci.

Darurile stramosilor

Stramosii le-au dat urmasilor obiecte in care se afla maban, numite churunga. Acestea sunt pietre sacre, bucati de lemn, picturi si chiar cantece. Indivizii, triburile si clanurile le pastrau si le transmiteau urmasilor pe linie masculina.

Legaturi

Clanurile intra in legatura cu stramosii si cu fiintele din Timpul Visului prin dansuri, muzica ritmica si cantece, intr-o ordine prestabilita. Aceste ceremonii se numesc legaturi (corroborees) si au loc de obicei in fiecare clan in parte. 

Cum ele sunt sacre, strainilor nu le e permis nici sa participe la ele, nici sa le priveasca. In cursul lor, sunt infatisate scene din Timpul Visului, scene cu animale si, uneori, chiar situatii din viata de zi cu zi.

Luna si dugongul

Intr-un mit din Timpul Visului, doi gemeni, un frate numit Luna si o sora, numita Dugong, sapau dupa radacini comestibile. Sora Dugong a fost muscata de o lipitoare si s-a dus in mare, ca sa-si astampere durerea. Dar, inainte, s-a preschimbat intr-un mamifer marin mare, cunoscut in zilele noastre sub denumirea de dugong.

Luna nu a vrut sa ramana singur, asa ca s-a dus dupa ea. Ulterior, au fost gasite oasele lui Dugong, dar Luna nu a murit. Din oasele lui s-au facut scoicile si el a inviat dupa ce a mancat bulbi de crini si lotusi. 

Uluru

Uluru se afla in desertul din centrul Australiei si albii au numit-o Ayers Rock. In 1985 a fost inapoiata etniei locale anangu, pentru care este un loc sacru. De aceea e interzisa urcarea pe ea. Aborigenii explica forma sa unica in miturile din Timpul Visului. Intr-unul, soparla rosie Tjati si-a intepenit bumerangul in Uluru. Incercand sa-l scoata, a brazdat niste scobituri in forma de cheie pe partea de nord-vest a stancii.