Regatul Mitanni, regatul dinastiei indo-iraniene care conducea Tara Hurienilor, a fost localizat în partea superioara a bazinului Tigru-Eufrat. Terenul acum este parte din nordul Irakului, Siria si sud-estul Turciei.
În apogeul puterii sale dinastice, pentru o scurta perioada de timp, teritoriu Mitanni a ajuns pâna la coasta mediteraneana si în nordul Asiriei/Mesopotamiei, vecinul de la sud-est. Granita de nord-vest a regatului Mitanni cu regatul hititilor a fost în mod constant supusa la agresiune, cu exceptia cazului în care cei doi rivali au încheiat un tratat de pace care invoca panteonul indo-iranian al Mitra, Varuna, Indra si Nasatyas, dar care, totodata, a marcat declinul regatului Mitanni si o scadere în dimensiune a acestuia. Mitanni si hititii au fost strâns legati. Acestia din urma au folosit limba huriana în inscriptii lor. De asemenea, au împartit dezvoltarea carului a carui roti foloseau spite. Terenurile hurienilor sunt astazi o parte din Kurdistan.
Capitala regatului Mitanni a fost Wassukanni/Washukanni. Locatia sa a fost determinata de catre arheologi a fi pe cursul superior al râului Habur, un afluent al Eufratului. Numele Washukanni ar însemna “a mea avere”.
Unii cred ca orasul antic Sikan a fost construit pe situl Washukanni, iar ruinele sale se pot afla sub movila Tell el Fakhariya aproape Gozan în Siria. Alte locatii propuse pentru Wassukanni sunt Rais el Ain în Siria (80 km. Est de Akcakale, Turcia) si mai la nord lânga Diyarbakir (Amida antica), un oras kurd.
Dinastia Mitanni a domnit peste regiunea de nord Tigru-Eufrat între anii 1.475 î.Hr. si 1.275 î.Hr.. Desi regii Mitanni erau indo-iranieni, au folosit limba localnicilor care, la acel moment, nu era o limba indo-iraniana (tara este uneori mentionata în scrierile vechi ca Tara Hurienilor). Populatia Mitanni a fost predominant huriana, dar elitele conducatoare au fost razboinici indo-europeni, care s-au numit Mariannu si care se închinau unor zeitati cu nume vedice, cum ar fi Indar, Uruwana si Deva. Aceasta elita s-a unit prin casatorie cu populatia locala.
Pentru o perioada, regatul Mitanni a controlat parti din nordul Asiriei, inclusiv Ninive si Ashur. Cu toate acestea, dupa jumatatea secolului al XIV-lea î.Hr., Mitanni a fost afectat de o criza dinastica si intrigi de palat. Se pare ca tânarul rege Tusratta, care a fost instalat ca si conducator, dupa asasinarea tatalui sau, nu a fost universal recunoscut si, drept consecinta, a pierdut controlul asupra terenurilor asiriene înca de la începutul domniei sale. În acelasi timp, în nord-estul Mitanni, un rival pe nume Artatama II pare sa fi creat un regat al lui. Fii lui Het au invadat Mitanni, un atac pe care Tusratta a reusit sa îl respinga.
Tusratta a fost ucis de fiul sau într-o lovitura la palat. Un alt fiu al lui Tusratta, Shattiwaza a încheiat un tratat cu hititii, prin care acestia se angajau sa îl ajute sa cucereasca tronul Mitanni. Hititii au capturat capitala Wassukanni dupa a doua încercare si l-au instalat Shattiwaza ca rege vasal. Dupa capturarea Wassukanni, hititii au instalat noii conducatori în orasele Mitanni în timp ce asirienii au recâstigat controlul asupra teritoriului pierdut în favoarea Mitanni. În acelasi timp, rivalul Artatama a devenit un rege marioneta a unei Asirii renascute, condus de regele Uballit I.
Oamenii Mitanni erau renumiti conducatori de care. Despre ei se relateaza ca au condus la dezvoltarea carului de razboi cu roti cu spite, în locul rotilor din lemn masiv, cum erau cele folosite de sumerieni. Numele folosit de Mitanni pentru aceste care de razboi era maryanna sau marijannina, o forma a termenului indo-iranian marya care înseamna “tânar”. Se pare ca acest car de razboi este ceea ce a ramas de pe urma acestei populatii care a disparut din istorie, ulterior.
