Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiintat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi si cel mai prestigios dintre cele sapte societati secrete de la Yale.
Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul si cheia”), “Book & Snake” (“Cartea si sarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” si “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca baza de recrutare a tinerilor destinati unor cariere în guvern, justitie, finante si în alte sectoare influente ale vietii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societati secrete.
Spre deosebire de fraternitatile grecesti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” si societatile secrete similare acestuia exista exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricarei alte asociatii publice pe plan national. Celelalte colegii de elita din Liga Ivy – Harvard si Princeton – au societati secrete exclusive, similare. În plus, chiar si printre aceste putine universitati, societatile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenta lor asupra afacerilor politice americane.
Societatea secreta “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativa cu alte doua societati care au fost înfiintate în alte doua locuri. Numarul “322”, care apare sub craniul si oasele încrucisate de pe emblema ordinului, se crede ca indica anul înfiintarii acestuia –1832 – si faptul ca el este a doua loja în cadrul unui sistem international. Dupa unele explicatii, loja purtând nr. 1 se afla în Germania, iar loja cu nr. 3 este situata la un alt colegiu american.
De la înfiintarea sa, “Skull & Bones” a initiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viata 600 de membri ai Ordinului. Acest numar mic subliniaza teribila concentrare de putere în mâinile membrilor sai. Daca membrii “Skull & Bones” ar trebui sa aleaga un Salon al celebritatilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre ele, a caror nume ar trebui sa fie în vârful listei, ar fi:
• Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Razboi în timpul presedintelui Rutherford B. Hayes (1876-1880).
• William Howard Taft, singura persoana care a fost si Presedinte si Judecator-sef la Curtea Suprema a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocati “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Razboi în timpul presedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat în timpul presedintelui Herbert Hoover (1929-1933) si Secretar de Razboi în timpul presedintilor Franklin Delano Roosevelt si Harry S. Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investitii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietica (1943-1946), Guvernator al New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) si trimis secret prezidential la conducatorii sovietici: Stalin, Hrusciov, Brejnev si Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Razboi al aerului (1941-1945), Secretar loctiitor al Apararii, Secretar al Apararii (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relatii Externe din New York.
• Harold Stanley, bancher de investitii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investitii si partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatal lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Presedinte al Comitetului National Republican, Ambasador al Statelor Unite la Natiunile Unite, prima legatura diplomatica americana în Republica Populara Chineza, Director al CIA (1975-1977), Vice-presedinte al Statelor Unite (1980-1988), Presedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, functionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elvetia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).
Membrii Ordinului “Skull & Bones”, fideli convingerii lor ferme de “confuzie constructiva” au acceptat sa apara o serie de relatari contradictorii, în mod intentionat, referitoare la originile si istoria fraternitatii lor secrete.
Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a provenit dintr-o grupare francmasonica engleza sau scotiana înfiintata prima data la All Souls College al Universitatii Oxford în cursul secolului XVII.
O alta versiune a istoriei “Skull & Bones” este aceea ca s-a desprins din societatile secrete “nationaliste” germane de la începutul secolului XIX.
Cea de-a treia explicatie ar fi ca “Skull & Bones” este singura institutie americana care a adoptat câteva dintre ritualurile francmasoneriei europene, adaptând însa aceste ritualuri si credinte într-o forma noua.
Lasând la o parte aceste versiuni contradictorii, se poate afirma cu certitudine ca Ordinul a fost înfiintat pentru prima data în campusul de la Yale, în anul 1832.
Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor sai, banii necesari pentru sustinerea afacerilor secrete ale campusului si a rolului sau mai larg pentru plasarea membrilor sai în pozitii cheie de influenta, dupa titrarea lor la Yale, erau proveniti din comertul cu opiu din Estul îndepartat. Acest comert a fost început de catre Compania Britanica a Indiilor de Est si a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capat Razboiului american de Independenta.
În aceasta perioada, Compania Britanica a Indiilor de Est era controlata de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comertului cu opiu din China).
Prin sponsorizarea realizata de familiile Baring si Rothschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revolutiei americane – au fost introduse în comertul cu opiu, ca asociati secundari. Aceste familii de comercianti posedau flote de corabii cu pânze si au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanica a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numarau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins si Russell.
Aceste familii de comercianti din Noua Anglie au înfiintat “United Fruit Company” si “Bank of Boston”. Familiile fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau si familiile Russell si Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor generatii, toate aceste familii s-au înrudit prin casatorii si au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsa.
William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX, “Russell Trust Association” înscria ca adresa a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.
Russell a fost seful de promotie de la Yale în 1833. El si camarazii sai din “Skull & Bones” se considerau pe ei însusi ca o elita speciala fata de elitele comercial-bancare si de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile colonistilor Noii Anglii timpurii, cum ca au fost “alesi de Dumnezeu” si predestinati a cârmui America.
Înfiintarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revolutia americana cu câteva generatii. Multi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai mostenirii puritane, care credeau cu devotiune în Dumnezeu si tara. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coalitiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de tara mama – Marea Britanie. Multi absolventi de la Yale au fost activi în Revolutia americana si în fondarea Statelor Unite.
Doi critici ai Ordinului, istoricul Anthony Sutton si ziaristul de investigatie Ron Rosenbaum (el însusi un absolvent de la Yale) au tras concluzia ca “Skull & Bones” a degenerat dupa înfiintarea sa si s-a înclinat mai mult spre pompa oculta si ritualista a majoritatii societatilor secrete francmasonice si de “iluminati” europene. Sutton acuza ca Ordinul este cunoscut, în secret, ca “Fratia mortii” si ca a devenit un instrument nefast în mâinile elitei puterii secrete americane. Rosenbaum afirma ca originile germanice ale societatii o fac vicioasa si pro-nazista.
Într-un lung articol din 1977, publicat în revista “Esquire”, Rosenbaum afirma ca sediul “Skull & Bones” din campusul Yale gazduieste vestigii din colectia privata de argintarie a lui Hitler.
În pofida posibilelor prejudecati personale în aceste doua evaluari ale istoriei Ordinul “Skull & Bones”, trebuie sa fie recunoscut faptul ca membrii societatii au urmarit – de-a lungul generatiilor – unificarea unui mic grup de familii din Noua Anglie prin casatorii si apoi si-au sponsorizat baietii si nepotii sa intre în Ordin. Acest mod de crestere tinde întotdeauna sa produca vederi înguste si prejudicii fata de cei din afara, ceea ce poate fi o serioasa insuficienta cu deosebire la indivizii raspunzatori pentru trasarea mersului unei natiuni asa de puternice, cum sunt Statele Unite.
Se poate documenta, prin compararea arborilor genealogici ai familiilor membrilor timpurii ai Ordinului, ca azi avem un grup de baza format din 20-30 de familii care formeaza nucleul Ordinului.
Majoritatea sunt familii puritane de spita veche, care au sosit în America de Nord chiar la începutul colonizarilor din secolul XVII.
Printre aceste familii proeminente se afla: Whitney, Lord, Phelps, Wadsworth, Allen, Bundy, Adams, Stimson, Taft, Gilman si Perkins.
Un al doilea grup de familii din miezul “Skull & Bones” a câstigat averi fabuloase în secolele XVIII si XIX, câstigându-si astfel ceremonia de trecere în elita Noii Anglii, chiar daca ne gândim ca ei nu s-au aflat printre primii colonisti. Familiile “Skull & Bones” conducatoare din aceasta a doua categorie sunt: Harriman, Rockefeller, Payne, Davison, Pillsbury si Weyerhauser.
Unor familii de bancheri evrei care au venit din Germania în Statele Unite în cursul secolelor XVII si XIX li s-a acordat, pâna la urma, un acces limitat în sanctuarele interioare ale WASP (White Anglo Saxon Protestant).
Câteva dintre ele, ca de exemplu, familiile Schiff, Warburg, Guggenheim si Meyer, au fost desemnate neoficial ca intermediari între WASP-ii din Noua Anglie si verii lor din Londra. Aceasta s-a realizat cu deosebire dupa ce influenta familie Rotschild a înlocuit grupul anglican Baring, operatiune considerata drept cea mai importanta intriga financiara din City-ul Londrei.
Câteva dintre aceste familii de evrei germani au fost absorbite asa de puternic în WASP sau în societatea anglicana, încât au fost si convertite de la iudaism la protestantism si, treptat, ele au fost ostracizate din aristocratia evreiasca.
Oricum, familiile WASP nu au considerat drept egale familiile evreiesti de bancheri investitori ale Americii. Evreii erau considerati de catre WASP ca fiind diferiti din punct de vedere politic si cultural si nu au fost niciodata acceptati în ultimul cerc, interior, al acestora. Majoritatea acestor bancheri comercianti evrei erau vazti cu suspiciune si neîncredere de catre membrii Ordinului.
Mai mult, societatile evreiesti cum ar fi, de exemplu “B’nai B’rith”, s-au format din francmasoneria britanica de rit scotian. Sponsorii lor din America, ca familia Rotschild si “Cecil Rhodes Trust” (cunoscut de asemenea ca “British Round Table Group”) au legaturi cu Ministerul britanic de Externe si cu aparatul sau secret de spionaj.
Initierea si ritualul
Pentru a fi initiat în Ordinul “Skull & Bones” se realizeaza un ritual de selectie, denumit “tapping” (strapungere).
El este adus la îndeplinire de catre 15 studenti din cursul superior al Universitatii Yale, care formeaza grupul curent de membri ai societatii secrete. Ei selecteaza 15 studenti din cursul inferior, pentru a deveni Bonesmen-i în anul urmator. Sub aspect istoric, “Skull & Bones” tine în afara rândurilor sale negrii, evreii si altii ne-WASP.
În cursul ultimilor 30 de ani, au fost totusi selectati ocazional pentru asociere si membri din aceste grupuri. Astfel, în cele mai recente liste de initiati ai Ordinului, exista un student la Yale cu un prenume evreiesc si chiar unul cu un nume chinezesc. Rosenbaum afirma ca, în anii recenti, Ordinul a înscris în rândurile sale chiar si membri ai grupurilor pentru drepturile homosexualilor din campus.
Printre criteriile de selectie – separat de legaturile familiei cu Ordinul, care au fost întotdeauna un factor important – se numara cele pe care istoricii si membrii le numesc cele “trei încercari – ordalii” (“Three Ordeals”). Aceste ordalii – pietre de încercare – au scopul de a masura abilitatea viitorului Bonesman de a “ajunge” în lumea din afara campusului universitar.
Prima ordalie este scoala-internat.
Majoritatea coplesitoare a Bonesmen-ilor, date fiind bogatele lor pedigree familiale, urmeaza una din prestigioasele scoli preparatorii din Noua Anglie, adica licee particulare. Având în vedere ca un mare numar dintre cei mai de elita studenti ai Universitatii Harvard urmeaza Groton-ul, o scoala strâns legata de biserica episcopala anglicana, unde ei primesc o perfecta educatie anglofila, scolile preparatorii preferate pentru viitorii Bonesmen-i sunt cele doua Academii Philips sponsorizate de puritanii calvinisti.
A doua ordalie este natura.
Vânatoarea în terenurile din Noua Anglie, calatoria în locuri îndepartate ca Africa, junglele Americii de Sud sau chiar în deserturile americane, sunt conditii pentru admiterea în rândurile de elita spartana ale Ordinului.
A treia dintre ordalii este razboiul.
Experienta de lupta în timp de razboi este considerata a avea o semnificatie speciala pentru un Bonesman, care se vede pe sine însusi ca o elita a castei luptatorilor WASP-ului din Noua Anglie. Multi Bonesmen-i din Yale ai generatiei presedintelui George Bush, ca urmare a declansarii celui de-Al II-lea Razboi Mondial, au trecut direct din scolile preparatorii în serviciul militar, înaintea intrarii lor la Yale.
Pentru majoritatea Bonesmen-ilor, serviciul militar preferat a fost – din punct de vedere istoric – marina SUA (U.S. Navy). În timpul celui de-Al II-lea Razboi Mondial, Corpul aerian naval a fost unul din traseele deosebit de importante pentru viitorii initiati Bones. În timp de pace, participarea la Yale în instruirea militara a ofiterilor este de dorit, dar nu este esentiala. Angajamentul de a intra, dupa absolvire, într-o unitate militara este considerat favorabil selectarii candidatului.
Dupa selectarea formala a urmatorului grup de viitori Bonesmen-i, se face o invitatie urmata de ceremonia de initiere formala.
La început, cei 15 studenti din cursul superior, care sunt membri ai Ordinului, selecteaza grupul de studenti din cursul inferior care urmeaza sa fie “strapunsi” pentru “Skull & Bones”. Un grup de Bonesmen-i pornesc spre dormitorul candidatului. Ajunsi la usa acestuia, o izbesc zgomotos. Când viitorul membru deschide usa, Bonesman-ul îl bate pe umar si striga: “Skull & Bones: Do you accept?” (“Skull & Bones: Acceptati?”). Daca accepta, candidatului i se înmâneaza un mesaj înfasurat cu o panglica neagra, sigilat cu ceara neagra, cu emblema “craniu si oase” si cu 322 – numarul mistic al Bones-ilor. Mesajul stabileste timpul si locul în care candidatul trebuie sa vina pentru initiere. Candidatii sunt instruiti sa nu poarte obiecte metalice asupra lor.
Conform unui document “Skull & Bones” din 1940, ceremonia de initiere implica astfel de “ceremonii”: “Om nou asezat în sicriu – purtat în partea centrala a cladirii. Om nou ridicat în slavi si renascut în societate. Scos din sicriu si primind robele cu simboluri pe ele. Un os având înscris pe el numele sau este azvârlit pe o gramada de oase la începutul fiecarei adunari.”
Înauntrul criptei “Skull & Bones”, cunoscuta de asemenea sub numele de “the Tomb” (mormântul) si la care se fac referinte ca fiind “camera sacra” cu numarul 322, pe peretele curbat, în jurul arcadei de la intrare este înscris în germana: “Cine a fost nebunul, cine a fost înteleptul, cersetorul sau regele? Saraci sau bogati, cu totii sunt la fel în fata mortii!”
Acest citat din ritualul francmasonic german ramâne ca o sursa de controverse cu privire la originea “Skull & Bones”-ului. El este una din “marturiile” citate de cei mai ardenti critici ai Ordinului, în sensul ca grupul este “ca si nazist” sau si mai simplu, “germanic”. De fapt, ritualurile Ordinului sunt foarte mult asemanatoare cu ritualurile folosite de catre lojile francmasonice scotiene si engleze.
Unele din misterele si confuzia ce înconjoara aceste simboluri si ritualuri oculte sunt intentionat întretinute de catre Ordin însusi. Printre principiile care au fost predate membrilor societatii secrete de la Yale este valoarea ambiguitatii si a disimularii. Aceste valori nu au fost predate ca o parte a unei qvasi-religii, pur mistice sau oculte. Ele au fost predate ca instrumente valabile a fi aplicate de catre Bonesmen-i când ei parasesc mediul izolat al campusului de la Yale si devin functionari ai guvernului, ai comunitatilor informative, ai sectorului militar sau privat.
Un studiu atent al comportamentului si declaratiilor publice, adesea confuze si auto-contradictorii, ale presedintelui Bush si ale consilierilor sai cei mai apropiati, pe parcursul crizei din Golful Persic si a razboiului care a urmat, ofera un exemplu valabil asupra modului în care ambiguitatea si disimularea sunt aplicate de Bonesmen-i.
Pentru initiatii Ordinului, întrebarea: “De ce sunt folosite ambiguitatea si disimularea în scopul înfaptuirii de <bine> sau de <rau>?” este de o importanta secundara.
Disimularea si ambiguitatea sunt instrumente esentiale pentru mânuirea puterii. Manipularea eficienta a puterii este unul dintre scopurile supreme ale fiecarui Bonesman. Legaturile secrete construite pe durata cursului superior de catre Bonesmen-i, ca membri activi ai Ordinului, sunt mentinute pe toata durata vietii. Ele îl leaga pe fiecare Bonesman de fiecare alt initiat si în mod deosebit de acei initiati care au devenit membri ai Ordinului în acelasi an.