De ce dispar speciile?
Speciile se nasc si dispar.Urmeaza o noua extinctie?
De-a lungul erelor geologice au existat extinctii masive ale vietuitoarelor. Paleontologii si geologii au numarat cinci. Cea din permian ,de pilda, de acum 440 milioane de ani, a distrus intre 65% si 85% dintre vietuitoare. La sfarsitul cretacicului au disparut dinozaurii. In ciuda acestor extinctii naturale masive, diversitatea specifica a vietuitoarelor a tot crescut de-a lungul milioanelor de ani. Durata de viata a unei specii este socotita a fi de la 1 la 12 milioane de ani. Deci speciile se nasc si dispar, numai ca, la un anumit moment dat, disparitia lor a capatat o viteza nemaiintalnita. Acest moment a coincis cu aparitia omului, in urma cu 2,4 milioane de ani.
De ce dispar speciile?
Disparitia unei specii, din intregul sau areal sau numai dintr-o zona a acestuia, se intampla frecvent in ultimele decenii. Stirile de acest fel sunt insotite, adesea, de comentarii privind scaderea biodiversitatii de pe Terra.
Care este, de fapt, intelesul termenului?
Initial prin biodiversitate (biodiversity) se definea un concept, cel de diversitate biologica, si a fost introdus de profesorul american Walter G. Rosen, in anul 1985, apoi dezvoltat in anul 1988. Termenul s-a impus abia in anul 1992, dupa faimoasa conferinta mondiala asupra mediului si dezvoltarii de la Rio de Janeiro. In paranteza fie spus, aceasta mare reuniune a sefilor de state si a savantilor, organizata de O.N.U., nu a avut urmarile asteptate. De atunci ,din anul 1992, in mass-media mondiala se tot discuta despre bio-diversitate ori de cate ori se anunta disparitia unei specii vegetale sau animale, situatie al carei aspect tragic nu prea este inteles si nici consecinta lui reala, bio-uniformitatea.
O previziune recenta, bazata pe un studiu international anunta ca, in lipsa unor masuri radicale si a persistentei unei indiferente generale privind soarta unor medii naturale, un sfert dintre speciile terestre actuale or sa dispara pana in anul 2050.
Cauzele?
Schimbarile climatice, despadurirea accelerata, poluarea, distrugerea habitatelor, cresterea numarului de specii invazive, exploatarea irationala a resurselor vii ale planetei, suprapopularea.
Omul, pradatorul suprem
Parasind Africa Orientala ,locul sau de origine, Homo sapiens s-a raspandit pe intregul glob, perfectionandu-si continuu armele, uneltele si modalitatile de existenta. El este ,fara indoiala, principalul responsabil al noului val de extinctii, chiar daca uneori indirect. In America de Nord, numai in ultimii 1200 de ani, au disparut 73 % dintre marile erbivore. Din anul 1600 si pana astazi, adica in ceva mai mult de patru secole, au disparut 485 de specii, printre acestea numarandu-se 113 specii de pasari, 83 de specii de mamifere, o multime de insecte. Ar trebui sa adaugam si vreo 600 de plante.
Pentru a intelege care a fost viteza de diaparitie a habitatelor naturale, un exemplu concret ar putea fi deosebit de util: in anul 1819, englezul Thomas Stamford Raffles (1781 -1826) intemeia, pe o insula din capatul sudic al peninsulei Malacca, orasul Singapore, care, in anul 1867, a devenit colonie a Imperiului Britanic. Acesta a fost momentul in care au inceput sa dispara rapid marile paduri tropicale ce acopereau o zona de vreo 500 de kilometri patrati. In numai jumatate de secol, 95% din suprafata impadurita a fost doborata. Traiau odinioara aici 213 specii de pasari. Dintre acestea, 65 s-au stins definitiv in perioada 1923 -1998, adica in 75 de ani!
