Faraonul, regele-zeu
Faraonul, omul ce a devenit zeu, sau zeul ce a devenit om
Perioada „varstei de aur ” a Regatului Vechi al Egiptului incepe odata cu domnia lui Djoser .Este acel timp in care stelele egiptene pomenesc despre guvernarea regilor-zei la Memfis ,orasul-capitala. Atunci incepe eleborarea asa-numitei teorii a monarhiei ,care se va mentine in continuare .
Regele ,de esenta divina , este mijlocitor intre divinitati si oameni . Sfinxul din Giseh reprezinta imaginea magistrala a acestei conceptii : cu trupul sau de leu ,daltuit chiar intr-o stanca din desert si avand chipul neted si arogant al lui Kefren ,mandru paznic regal al necropolei isi impune divina maiestate intre desertul rosietic si cer.
Titulatura regala ,stabilita atunci si care va ramane neschimbata pana la ultimul dintre cezari este revelatoare pentru caracterul universal al monarhului divin .Ea contine cinci titluri ,insotite de cinci nume ,dintre care unele sunt acordate in momentul incoronarii:
-Numele Horus il asaza pe suveran sub protectia pasarii sacre ,patroana a orasului Hierakonpolis ,de unde era originar intaiul rege ,Narmer : stand drept ,cu ghearele intinse , pasarea divina ocroteste primul nume al regelui ,inscris intr-o reprezentare ,in maniera egipteana , din incinta palatului regal ;
-Numele Nebty ,”cele doua Stapane ” ,il plaseaza pe monarh sub tutela celor doua zeite care patroneaza regatele de inceput : Nekhbet ( zeita vultur ) ,vulturul alb al Egiptului de Sus , Uadjit ( zeita cobra ) ,cobra ce ocrotea Egiptul de Jos;
-Numele Horus de aur ( care apare sub Keops ,in timp ce primele au fost date deja de Narmer ) ,langa persoana regelui de cea a lui Horus solar si ceresc ;
-Numele Nesut -Bit ,” cel ce apartine trestiei si albinei ” ,pe care il traducem prin „Regele Egiptului de Sus si de Jos „,il asimileaza pe suveranul egiptean ( si aceasta pe vremea lui Narmer ) cu flora si fauna simbolica a fiecaruia dintre cele doua parti constitutive ale regatului ;
-Numele de Fiu al lui Re il leaga direct pe suveranul Egiptului ( incepand cu Kefren ) de marea forta cosmica a universului ,al carui cult se raspandeste atunci in toata tara .
Tot in timpul lui Kefren ,ultimele doua nume sunt cuprinse in cartus ,dezvoltarea grafica a semnului sen ( „ceea ce este incercuit de soare” -definitia universului la egipteni – idee reprezentata de o bucata de sfoara ,in forma de cerc ,avand un nod la baza ,in care era inscris numele faraonului ) ,care inseamna ” a inconjura” ,”a incercui ” si constituie un alt mijloc de a desemna legatura dintre suveran si tatal sau, Soarele , asimiland dominatia regala cu ” cercul ” solar si ciclul vesnic reinnoit al astrului .
Monarhia si religia se vor afla mereu intr-o stransa legatura in sistemul faraonic .Aici nu este vorba de drept divin : Faraonul ,fiu de zeu , este el insusi zeu ,participand la forta datatoare de viata a cerului si a pamantului .
