Gladiatorii, o pagina din istoria Romei
Gladiatorii ,un capitol ce nu face cinste civilizatiei romane, nu sunt o inventie a romanilor. Obiceiul de a sugruma prizonieri sau sclavi pe mormantul unui inalt personaj pentru a-i cinsti memoria era un etrusc . De asemenea etrusca era si traditia ,mai spectaculoasa, de a pune, cu ocazia funeraliilor ,cateva perechi de sclavi sau de prizonieri sa lupte intre ei pana la exterminare, care facea parte din ceremonia destinata sa onoreze memoria decedatilor de rang inalt ,sau foarte bogati . Romanii l-au preluat ca atare de la etrusci si , timp de sapte secole, din anul 264 i.Hr. si pana la sfarsitul Imperiului , luptele de gladiatori au continuat sa faca parte din programul ceremoniilor funerare ale personajelor de vaza ,cele mai inalte.
In anul 105 i.Hr . Senatul a fost obligat sa le admita printre spectacolele publice oficiale ,pur si simplu ca spectacole distractive ,fara un sens religios-funerar celebrativ. Pentru a le admite , a gasit si motivarea : luptele de gladiatori vor spori curajul cetatenilor si gustul pentru practicarea exercitiilor militare . Au fost chiar imparati , ca Titus, Hadrian , Caligula , Commodus,care frecventau scolile de gladiatori si uneori chiar au coborat sa lupte in arena .Adevarul este ca ,in realitate, luptele de gladiatori n-au facut decat sa le sporeasca spectatorilor cruzimea si instinctele cele mai josnice .
Gladiatorii erau recrutati din randurile criminalilor condamnati la moarte sau la munca silnica pe viata , a sclavilor,care erau la discretia stapanilor ,dar si a cetatenilor liberi ce acceptau sa se angajeze voluntar ( prin aceasta isi pierdeau drepturile civice ) .
Gladiatorii erau concentrati ,intretinuti si instruiti in scoli de gladiatori . La Roma ,un cetatean propietar al unei asemenea scoli putea poseda pana la 300 de perechi . Spre sfarsitul epocii Imperiului ,existau patru mari scoli de gladiatori ,propietatea statului ,fiecare din ele avand cateva mii de gladiatori ,pentru ca ,dupa cum recunostea Cicero ,nici un alt gen de spectacol nu atragea atata multime de spectatori .
Disciplina care domnea in aceste scoli era de o duritate infernala ,incat nu e de mirare ca unele rascoale ale scalvilor ,ca cea condusa de Spartacus , au pornit din aceste scoli de gladiatori ,cea mai veche fiind cea din Capua.
Gladiatorii se imparteau ,dupa locul lor de origine si dupa armele cu care luptau ,in mai multe categorii . De obicei erau pusi sa lupte gladiatorii dotati fiecare cu un alt tip de arma. Lupta era insotita pe parcurs de muzica unor instrumente ,de o fanfara .Unii gladiatori mureau in timpul luptei ,altii,invinsi , asteptau sub calcaiul invingatorului hotararea spectatorilor sau a imparatului care prezida spectacolul . Daca acestia hotarau sa moara ,i se taia gatul ,in vazul si entuziasmul tuturor. Erau insa si lupte cu un final hotarat de la inceput ,asa numitele manus sine missione , cand nici un gladiator nu trebuia sa iasa viu din arena .
Nu putem sa ne dam seama de dimensiunile acestor orori decat daca ne amintim ca Octavian Augustus a organizat in total opt asemenea spectacole ,totalizand aproximativ 9.000 de gladiatori ,sau ca Traian ,care l-a intrecut , in timpul celor 23 de zile destinate acestor lupte , a aruncat in arena peste 10.000 . Lumea greceasca ,in schimb, avea o profunda repulsie pentru astfel de maceluri dezgustatoare ,multi scriitori greci protestand in numele moralei si umanitatii .
Dintre scriitorii romani ,numai Cicero si Seneca au protestat . In anul 399 d.Hr au fost inchise toate scolile imperiale de gladiatori ,iar in anul 404 d.Hr. imparatul Honorius a interzis formal luptele ,incheind acest capitol rusinos din onorabila istorie a civilizatiei romane.
