Cine au fost ordinele militare religioase ? Cavalerii din povestile medievale
Cavalerismul a reprezentat unul din stalpii societatii feudale. Razboinici imbracati in armura, care ii aparau pe cei saraci, si nu numai, de rapacitatea si de nedreptatile nobililor, nu au existat doar in cantecele menestrelilor. Au fost personaje reale. Dintre acesti cavaleri, cei care s-au detasat au fost calugarii -razboinici (ceva asemanator mai intalnim in China – calugarii shaolin – si in Japonia -samuraii – avand, insa, cu totul alte valente). 
Privita in lumina mentalitatii medievale, se poate intelege vocatia razboinica a razboinicilor-calugari, vocatie care este la antipodul idealului crestin si monahal de pace, iubire si caritate.
Acesti cavaleri se supuneau unui triplu legamant: de saracie, de castitate si de obedienta. Duceau o viata comunitara, perfect disclipinata, antrenandu-se continuu si dand dovada de un exemplar spirit de abnegatie si sacrificiu. Admiratia imensa de care se bucurau le aducea mereu donatii de bunuri mobile si imobile. Bine administrate, acestea au format bogatia uriasa de care vor dispune aceste ordine. Cu timpul ordinele militare religioase vor deveni adevarate state in state, ducand o politica externa propie, dictata adeseori de interesele lor financiare. Gratie fortei pe care le-o dadea disciplina lor de fier, gratie secretului absolut al planurilor lor si a unei deosebite abilitati de a-si investi veniturile in combinatii bancare, aceste ordine au devenit mai puternice decat statul, de care se serveau ocazional, in scopurile si interesele lor particulare.
Ordinul Ospitalierilor
La origine nu a fost un ordin militar, ci unul de calugari care se dedicau asistentei calatorilor si pelerinilor si ingrijirii bolnavilor. La Ierusalim exista o institutie de caritate, han pentru gazduirea pelerinilor si in acelasi timp si spital, fondata de negustorii amalfitani inca din 1070. Cucerirea Ierusalimului a dus la transformarea calugarilor Ospitalieri in cea mai puternica forta militara din Palestina, datorita si bogatiilor imense pe care le detineau, din donatii, atat aici cat si in Occident. Incepand din 1137, acest ordin a luat parte, activ, la luptele contra musulmanilor, construind si stapanind cetati foarte puternice (faimoasa Krak des Chevaliers).
Dupa caderea Acrei, Ordinul se refugiaza in Cipru. In 1310 au cucerit de la turci insula Rodos, pe care au guvernat-o pana in 1552. Alungati de turci, s-au transferat in insula Malta, schimbandu-si numele in Ordinul de Malta.
Ordinul Templierilor
Emulii si rivalii Ospitalierilor, acestia au fost chiar de la inceputul lor (1118) creati ca un ordin calugaresc-militar, a carui misiune era, initial, sa-i escorteze pe pelerini de la Jaffa la Ierusalim si sa pazeasca si sa intretina sursele de apa potabila. Regele Ierusalimului i-a instalat int-o aripa a palatului regal, pe locul unde fusese Templul lui Solomon (de unde si numele de Templieri). Donatiile au venit din toate partile, ceea ce a permis ordinului sa intretina un corp de 500 de cavaleri, numar considerabil pentru acel timp, si sa-si construiasca cetati tot atat de mari si de redutabile ca cele ale Ospitalierilor. Spre deosebire de acestia, Templierii nu intretineau spitale, nu deschideau scoli si nu se aratau preocupati de ajutorarea saracilor.
Ordinul era organizat ierarhic in: cavaleri (care trebuiau sa fie nobili), sergenti, recrutati dintre burghezi, scutieri si clerici capelani. Le erau interzise posturile prelungite. Li se prescria sa se hraneasca bine pentru a-si putea mentine vigoarea fizica. Ordinul avea in fruntea sa un mare maestru, asistat de ofiterii ordinului. Hotararile nu puteau fi luate decat de adunarea generala a cavalerilor. Templierii au format in Orient avangarda armatelor crestine, in timp ce imensele lor bogatii au facut din ei bancherii regilor si marilor feudali.
Dupa caderea orasului Acra si evacuarea Siriei si Palestinei de catre cruciati, cand formidabila lor forta militara nu mai era utila, Templierii au cazut victima cupiditatii si invidiei puterii laice, care a pus mana pe uriasele lor averi. In 1312 Ordinul Templierilor a fost desfiintat.
Ordinul Teutonic
Fondat in 1128 cu scopul de a-i ajuta pe pelerinii germani veniti in Palestina, a capatat un caracter net militar in 1198, insumand cavaleri (exclusiv de origine nobila), capelani si calugari-servitori (oblati). Importanta lor in Orient nu a fost comparabila cu cea a Templierilor sau Ospitalierilor. In schimb acestia au luptat in Ungaria (1211) si in Prusia. Dupa caderea Acrei (1291) s-au stabilit la Veneti , apoi in Transilvania si, definitiv, la Marienburg si Konigsberg.
Au un mare merit, din punct de vedere cultural: acela de a propaga stilul gotic in arhitectura civila si religioasa din regiunile Orientului latin.
Ordinele militare religioase au fost „armata permanenta” a regatului Ierusalimului. Acestea isi recrutau cadrele de cavaleri numai din lumea nobililor, devenind in acest fel o casta inchisa, asemeni organizatiilor masonice de mai tarziu. Erau organizati perfect ierarhic, detineau cele mai bune arme, intretineau cetati impresionante si administrau averi imense, reusind sa devina un ideal pentru orice tanar al acelor vremuri si personaje de legenda,inca din timpul vietii …
