Misteriosul craniu din Noua Zeelanda poate rescrie istoria
Istoria rasei umane cunoaste numeroase exemple de obiecte si artefacte „în afara timpului”, cu alte cuvinte de lucruri care nu-si justifica prezenta, în spatiu si timp, potrivit cronologiei universal acceptate. Se stie astfel despre existenta unor urme de pasi imprimate în roca si datând, teoretic, de dinaintea aparitiei „oficiale” a omului, despre obiecte de fier sau alte metale, gasite în stânci si provenind din epoci imemoriale. Un exemplu similar si de data recenta provine din Noua Zeelanda, unde a fost gasit un craniu „imposibil”.
Descoperirea acestui craniu crapat si îngalbenit de vreme, pe malurile unui râu de pe insula nordica a Noii Zeelande, i-a uluit pe arheologi, întrucât analizele efectuate au demonstrat ca el a apartinut unei femei europene care a trait acum aproximativ 270 de ani, cu un secol înainte de prima venire atestata a colonistilor albi pe aceste meleaguri de la capatul lumii. Cercetarile efectuate pentru stabilirea cauzei mortii misterioasei femei nu au dus, din pacate, la nici un rezultat. Legistul John Kershaw din orasul Masterton, situat la 90 km de Wellington, a afirmat, dupa studierea atenta a fragmentelor osoase si consultarea altor specialisti, ca craniul a apartinut unei femei europene, decedata la o vârsta cuprinsa între 40 si 45 de ani.
Cine a fost nefericita care si-a gasit sfârsitul la capatul lumii?
„Craniul a fost gasit cu totul întâmplator, în octombrie 2004, de catre un localnic care pescuia, pe malul râului Ruamahunga, la sud-est de oraselul Featherston, dar abia luna trecuta rezultatele investigatiilor efectuate asupra sa au fost facute publice. Cercetarile noastre sugereaza ca aceasta femeie a trait undeva în regiunea Wairarapa, la nord-est de Wellington, pe la 1740”, a precizat Kershaw. Specialistul citat a mai remarcat faptul ca datarea cu carbon radioactiv a craniului i-a bulversat pe istorici, întrucât regiunea a fost colonizata de europeni abia dupa ce Compania Noii Zeelande si-a trimis oamenii spre Wellington, în anul 1840.
Doi legisti din Auckland, dr. Rex Ferris si dr. Tim Koelmeyer, au stabilit ca craniul nu a apartinut unui membru al comunitatii maori – populatia polineziana despre care se stie ca a fost prima ce a trait în Noua Zeelanda – ci este vorba aproape cu certitudine de o femeie europeana. Ei îsi bazeaza afirmatiile pe compararea unor anumite componente ale craniului, precum ar fi pometii, arcadele si maxilarul, cu cele ale altor rase. Tentativele de a descoperi, prin studierea craniului, a motivelor decesului, nu au putut fi însa încununate de succes. De asemenea, nimeni nu a putut oferi un raspuns convenabil întrebarii capitale: ce cauta o femeie alba pe aceste tarâmuri, cu un secol înainte de colonizarea lor oficiala si mai ales într-o epoca în care prezenta femeilor pe corabii era înca considerata de unii mateloti a fi de rau augur?
Dupa cum se stie, Noua Zeelanda a fost descoperita de catre navigatorul olandez Abel Tasman, în decembrie 1642, dar acesta n-a calatorit decât de-a lungul coastei vestice a tarii si nu a acostat nicaieri pe Insula de Nord. De asemenea, primele doua femei din Europa despre care se stie cu siguranta ca au ajuns în Noua Zeelanda au fost doua detinute britanice, Kathleen Hagerty si Charlotte Edgar, evadate din New South Walles si sosite aici pe la 1806. Si exploratorul englez James Cook a vizitat zona în 1770, la patru decenii dupa ce misterioasa femeie se afla deja aici.
Interesant e faptul ca în jurnalul sau de bord, marele navigator noteaza ca o capetenie maori i-ar fi vorbit despre o corabie naufragiata, cu multa vreme în urma, pe tarmul insulei. Si primii misionari aflasera povestea unui naufragiu, ai carui supravietuitori au fost mâncati de maorii antropofagi. Dar arhivistul Gareth Winter neaga asemenea ipoteze: „Documentele de care dispunem dovedesc clar ca nu a existat nici un colonist european care sa fi trait aici, cu trei secole în urma. Pe de alta parte, nu exista consemnari privind corabii disparute în apele Noii Zeelande, în perioada respectiva, ceea ce exclude posibilitatea unui naufragiu”. La ora actuala, craniul se afla expus la Muzeul de Arta si Istorie din Wairarapa, specialistii sperând ca viitoare cercetari vor putea rezolva enigma lui.
Revista Magazin
