Mumiile din Tarim au fost descoperite începând cu 1974 de catre exploratori precum Sven Hedin, Albert von Le Coq si Sir Aurel Stein, în inima desertului Taklamakan, din nordul Tibetului.
Ele au bulversat lumea stiintifica pentru ca rastoarna cateva teoreme, cu care am fost obisnuiti. Ce cauta o populatie de tip caucazian in China si cum a putut crea o civilizatie de asemenea anvergura? Sunt doua intrebari la care se cauta, inca, raspuns…
Acestia au descoperit întâmplator mumiile în cautarile lor privind antichitatile din centrul Asiei. Începând din acest moment, multe mumii au fost gasite si analizate, majoritarea dintre ele fiind expuse astazi în cadrul muzeului Xinjiang.
Marea majoritate a mumiilor au fost descoperite în partea estica a Bazinului Tarim: în zona Lopnur, Subeshi lânga Turfan, Kroran, Kumul si în partea sudica: Khotan, Niya si Qiemo.
Oamenii îngropati aici au decedat în urma cu aproximativ 4.000 de ani si, totusi, trupurile lor au fost foarte bine conservate, descompunerea naturala fiind evitata din cauza atmosferei uscate si a solurilor alcaline din Bazinul Tarim. Acest aspect a dat oamenilor de stiinta posibilitatea de a studia corpurile lor fizice (craniu, trasaturi, înaltime, etc.), vesmintele cu care acestia au fost îngropati precum si darurile funerare.
Timp de secole s-a crezut ca, datorita reliefului local, popoarele Chinei antice au fost izolate si au evoluat fara contacte cu Europa.
Mumiile din Tarim contrazic însa aceasta convingere si sugereaza ca au avut loc anumite forme de schimburi culturale.
Testele cu radiocarbon executate la Universitatea din Beijing au demonstrat ca cele mai vechi fragmente dateaza de acum 3.980 de ani. Chinezii au anuntat într-un raport publicat recent ca mumiile au origini amestecate, ADN-ul lor continând atât elemente europene cât si siberiene si provin, cel mai probabil, din afara Chinei.
Cele aproximativ 200 de mumii descoperite împartasesc multe trasaturi tipice tipului caucazian (trupuri alungite, fete colturoase, ochii încastrati), multe dintre ele au parul intact, variind la culoare de la blond la rosu si brun închis, fiind în general lung, buclat si împletit.
Cele mai timpurii mumii au fost descoperite la Qäwrighul si dateaza din 1.800 î.Hr., sunt de rasa caucaziana, cu trasaturi fizice apropiate de populatia epocii bronzului din sudul Siberiei, Kazakstan, Asia Centrala si Volga Inferioara.
În cimitirul din Yanbulaq au fost descoperite 29 mumii care au fost datate între 1.100–500 î.Hr., 21 din ele fiind de rasa mongoloida – cele mai timpurii mumii mongoloide gasite în Bazinul Tarim, iar 8 sunt de rasa caucaziana, la fel cu cele gasite la Qäwrighul.
Sapând prin cele cinci straturi de morminte, arheologii chinezi au descoperit aproximativ 200 de pari din lemn, fiecare înalt de câte 4 metri. La baza stâlpilor se aflau barci, asezate invers si acoperite cu piei de vite.
Trupurile din interior au fost îngropate în luntre cu susul în jos. Alaturi de cadavre, se aflau daruri funerare, între care cosuri împletite, masti sculptate si ierburi medicinale.
S-au pastrat intacte si hainele mumiilor, tehnica realizarii acestora indicând o origine comuna cu tehnica realizarii îmbracamintii de catre populatia neolitica indo-europeana.
Expertul în textile Elizabeth Wayland Barber, care a examinat hainele de tartan, a considerat ca au legatura cu cele din Anatolia, din Caucaz si din zona de nord a Marii Negre.
Textilele gasite cu mumiile sunt de tip european timpuriu si sunt similare cu textilele gasite pe corpurile minerilor din minele de sare din Austria, datând aproximativ din 1.300 î.Hr. Antropologul Irene Good, un specialist în textilele europene timpurii, considera ca modelul tesutului în diagonala indica utilizarea unui razboi de tesut destul de sofisticat, iar hainele mumiilor de la Tarim sunt exemplul estic cel mai cunoscut al acestui tip de tehnica de tesut.
Printre cele mai interesante mumii descoperite în desertul Taklamakan se numara:
”Omul din Cherchen” – o mumie veche de 3.000 de ani, este un barbat de peste 2 m, cu plete lungi, blond-roscate, îmbracat în haine din piele frumos croite. A fost probabil o fosta capetenie locala, iar cercetarile au aratat ca trupul îi fusese uns cu balsam si s-a conservat atât de bine, încât acum i se vad si tatuajele de pe fata.
”Frumoasa din Loulan” dateaza de acum aproximativ 4.000 de ani. Ea a avut la moarte aproximativ 40 de ani si a fost îngropata cu un cos de cereale. Aceasta femeie are parul rosu si poarta un fel de haina de pânza de tartan (lâna de oaie si capra). Surpriza a aparut atunci când în laborator s-a aflat ca “materia prima” a tesaturilor provenea de la rase de animale domestice care pe atunci traiau doar în Europa.
Prima mumie tocharina nordica a fost descoperita în 1989 si este o femeie cu parul lung, blond, foarte bine conservat de atmosfera arida. Bazându-se pe membrele ei partial dezmebrate si datorita faptului ca ochii ei au fost scosi din orbite, arheologii cred ca ea a fost victima unui sacrificiu uman.
Un baietel mumifiat, care avea aproximativ 1 an, a fost gasit în acelasi mormânt. De asemenea, se considera ca a fost victima unui sacrificiu uman si ca a fost îngropat de viu.
Mumia unei femei tocariene cu parul lung, roscat, perfect conservat, articolele din material tesut, identice cu stofa celtica, au dovedit foarte clar originile indo-europene ale tocharienilor.
Aceasta femeie avea aproximativ 40 de ani si a fost descoperita în camera principala a aceluiasi mormânt. Statura sa înalta, nasul mare si parul sau roscat indica faptul ca ea a fost de origine europeana.
O echipa de chinezi si americani care au lucrat în Suedia au testat 52 de mumii, inclusiv mumia numita “Frumoasa din Loulan”. Cercetatorii au confirmat ca mumiile sunt descendenti ai populatiilor din Eurasia de Vest. Descoperirea este extrem de importanta pentru ca se leaga astfel estul de vestul Eurasiei în primele stadii ale civilizatiei, respectiv epoca bronzului si începutul epocii fierului.
Oamenii de stiinta chinezi au ezitat înainte de a da acces la probe de ADN, deoarece au fost îngrijorati de cresterea nationalismului uighur care o privesc pe Frumoasa din Loulan ca pe un simbol national si pentru a preveni jafurile monumentelor nationale de catre straini.
În 2007, guvernul chinez a permis unei echipe National Geographic, conduse de Spencer Wells, sa examineze ADN-ul mumiilor. Wells a fost capabil sa extraga ADN din interiorul mumiilor si rezultatele preliminare indica ca acestea nu au avut o singura origine, ci au provenit din Europa, Mesopotamia, India si alte regiuni care urmeaza sa fie stabilite!!!
Victor Mair, un profesor de literatura si religie chineza si indo-iraniana de la Universitatea din Pennsylvania, specialist în cadavre vechi si co-autor al lucrarii “Mumiile din Bazinul Tarim”, apreciaza, pe baza probelor disponibile, ca, în primii 1.000 de ani dupa ce a trait mumia numita “Frumusetea din Loulan”, toata populatia din Bazinul Tarim a fost de origine caucaziana.
Popoarele din Asia de Est au început sa apara în zona de est din Bazinul Tarim cu aproximativ 3.000 de ani în urma, iar populatia uighura a sosit dupa anul 842 î.Hr.
Mair aprecieaza ca noile dovezi ne impun o reexaminare a cartilor vechi chineze care descriu figuri istorice sau legendare de mare înaltime, cu ochi albastri sau verzi, nasul lung, barbi pline si par rosu sau blond.
Unii cercetatori fac o legatura pe baza izvoarelor vechi între popoarele indo-europene din zona Marii Megre si mumiile din Bazinul Tarim. Un argument în favoarea acestei ipoteze ne poate veni de la ceramica de Cucuteni.
Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, gasindu-se unele asemanari, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni si o ceramica dintr-o cultura neolitica din China. Între cele doua culturi este o distanta de timp foarte mare, cea din China aparând dupa circa un mileniu fata de cea de la Cucuteni.
Acest lucru poate fi explicat doar printr-o deplasare a populatiilor.
Expertizele ADN demonstreaza ca mumiile din desert au o “genealogie” complexa, întinsa din Europa Vestica pâna în India, din stepele Asiei Centrale pâna în Mesopotamia si China. Acest aspect poate duce la concluzia ca, pe lânga rolul de “încrucisare” de drumuri, Tarim-ul a fost si centrul unei civilizatii necunoscute pâna acum, un soi de “Turn Babel” unde traiau neamuri diverse, care s-au “combinat” între ele.
