O cultura unica
Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia, una dintre cele mai vechi civilizatii din Europa, si-a primit numele dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate asezarile umane din Sumer si Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafata de 350.000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova si Ucrainei.
Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, gasindu-se unele asemanari, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni si o ceramica dintr-o cultura neolitica din China. Între cele doua culturi este o distanta de timp foarte mare, cea din China aparând dupa circa un mileniu fata de cea de la Cucuteni.
Pe ceramica Cucuteni predomina decorul în spirala, cu numeroase variante si combinatii. S-au gasit si figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.
Populatia apartinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbana, cu locuinte mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupatie vânatoarea, agricultura si mestesuguri casnice, cum ar fi: tesut, olarit, confectionare de unelte.
În locuintele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuintelor, au fost descoperite oase umane, o posibila marturie a faptului ca oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare sa fie sustinut si de lipsa necropolelor.
Specialistii vorbesc despre un cult al zeitei-mama, dovada fiind statuetele antropomorfe descoperite. Populatia Cucuteni practica si diferite culte solare evidentiate mai ales prin pictura.
Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt rosul, albul si negrul, cu unele variatii în functie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca forma, vasele difera de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.
O societate egalitara
Un adevarat Eden egalitarian ar fi inflorit in partea central-estica a Europei acum aproximativ 7000 ani.
Savantii occidentali se declara fascinati de complexitatea si atributele stravechii culturi Cucuteni de pe teritoriul Romaniei. In prezent lumea stiintifica a ajuns sa recunoasca cultura Cucuteni drept prima civilizatie a Europei.
Arheologii au denumit-o Cucuteni dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde in anul 1884 s-au descoperit primele vestigii apartinand acestei culturi. Apoi urme ale civilizatiei Cucuteni s-au descoperit pe teritoriul Ucrainei langa Kiev in anul 1897, unde a fost denumita Trypilia, ignorandu-se cu buna stiinta ca era vorba de una si aceeasi civilizatie Cucuteni, descoperita anterior in Romania.
Artefactele sunt alcatuite din statuete de lut si vase din acelasi material.
“Nici la ora actuala nu se cunoaste semnificatia simbolurilor pictate pe vase, precum si rolul statuetelor care reprezinta forme umane si animale. Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate modul cum acei oameni isi tratau mortii. In ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un mormant sau loc de crematie” declara Lacramioara Stratulat, director al Complexului Muzeal National din Iasi, in cadrul conferintei de presa premergatoare expozitiei din Vatican.
Conform descoperirilor, oamenii culturii Cucuteni au fost primii care traiau organizati in asezari mari.
Aceste proto-orase de Cucuteni erau alcatuite din cladiri aranjate in cercuri concentrice. Cultura Cucuteni se intindea pe o suprafata de 350 000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei. Productiile lor artistice erau dominate de linii repetate, cercuri si spirale care creau un efect de iluzie optica pe vasele care erau impodobite in acest mod unic.
Nici una dintre statuetele antropomorfice descoperite nu prezinta trasaturi grotesti sau furioase. Rarele statuete masculine au fetele acoperite de masti, in timp ce statuetele feminine au picioare lungi si zvelte, sunt gratioase, fara masti si prezinta tatuaje pe corp.
Nu exista statuete cu sclavi inlantuiti sau figurine sacrificate, un semn clar al unei civilizatii egalitariene si pacifiste, conform opiniilor istoricilor.
“Cunoasterea aprofundata a acesti culturi este foarte importanta…Suntem mandri ca aici a aparut cea mai importanta si avansata cultura neolitica din intreaga lume” afirma Romeo Dumitrescu, presedintele fundatiei Cucuteni pentru Mileniul trei, din Bucuresti.
O populatie de tip nordic
Din punct de vedere antropologic cucutenienii apartin tipului antropologic nordic, mediteranean si dinarian.
Caractiristici ale tipului dinarian sînt atestate la popoarele din Balcani, Europa Centrala si de Sud-Est (muntenegreni, albanezi, greci, bulgari, austrieci, bavarezi, români, moldoveni, ucraineni etc.). La moldoveni caracteristicile tipului dinarian sînt atestate alaturi de cele ale tipului nordic, în special în nordul Moldovei.
În timpurile îndepartate acest tip antropologic este caracteristic locuitorilor din spatiul balcanic, cel est mediteranean si al Asiei Mici, altfel spus unui areal cultural vast, al carui nucleu se afla în vaile Dunarii si Nordul peninsulei Balcanice.
Civilizatia Cucuteni era una protourbana cu „orase” cu o suprafata destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întarite cu valuri de pamînt si santuri.
„Orasele” aveau o populatie numeroasa, ajungînd pîna la 20 000 de persoane. Asezarile erau construite pe locuri mai mult sau mai putin dominante în apropierea unor surse de apa.
Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o suprafata mare ( între 40 si 100 mp, dar nu lipsesc si cele care ating 350 mp) construite dintr-o carcasa de lemn, cu peretii împletiti din nuiele si unsi cu lut, prevazute cu instalatii pentru încalzire si pentru pregatirea hranei (vetre de lut si ruguri).
Locuintele aveau unu sau doua niveluri, fiind împartite în mai multe încaperi.
Ei cultivau grîu, orz, mei, mazare, cînepa si vita de vie. Campurile erau lucrate cu ajutorul sapaligii confectionate din coarne de cerb sau din lemn cu varful din piatra. Ulterior pamantul va fi cultivat cu ajutorul unei sapaligi speciale la care erau înjugate animale de tractiune. Recolta se strangea cu seceri din lemn cu lama din bucatele de silex si cu seceri din arama.
Cucutenienii cresteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari si mici, caii si porcii, iar dintre pasari – gainile. Vanatoarea avea un rol secundar.
Mestesugurile detineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confectionau mai multe tipuri de obiecte din silex, piatra, os, corn, lut, scoica si arama. În calitate de unelte de munca ei utilizau secera, sfredelul, frecatoarea, brazdarul, sapaliga.
Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sunt de diferite forme si foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face mai rezistenta, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale.
Fiind o populatie de agricultori, cucutenienii se închinau divinitatilor ce simbolizau belsugul si fertilitatea. Divinitatile lor erau întruchipate în figurine feminine confectionate din lut. Sunt prezente si statuete ale taurilor cu coarne mari si puternice, reprezentari ale Zeului Soarelui.
Pe teritoriul Moldovei asezari cucuteniene au fost descoperite în apropierea mai multor localitati contemporane, precum cele din preajma satelor Branzeni, Varatic, Cubani, Costesti etc.
Cei mai multi cercetatori sunt de parere ca civilizatia Cucuteni-Tripolie reperzinta unul dintre centrele arealului proto-indo-european. Ea dispare ca urmare a patrunderii în regiune, în mileniul III î.Hr., a unui nou val de populatie indo-europeana care a revenit la bastina în urma schimbarilor de ordin climatic si demografic ce au avut loc în Orient. Desi au fost efectuate numeroase investigatii disparitia civilizatiei Cucuteni-Tripolie genereaza numeroase întrebari si probleme care vor fi solutionate de viitoarele generatii de arheologi, lingvisti si istorici.
În urma sintezei dintre autohtoni si cei veniti, îsi face aparitia o noua comunitate de populatie indo-europeana ai carei reprezentanti se vor extinde spre sud (pelasgi, lelegi, ionieni, aheeni, eolieni, dorieni etc.), sud-est (Asia Mica – hititii, carienii, prototracii etc.) si vest (Dalmatia, Iliria – prototoitalicii), regiunile din apropierea Dunarii ramanand un loc de interactiune, un pod de legatura, între aceste neamuri indo-europene. Ca urmare a proceselor etno-lingvistice ce se petrec în regiune îsi fac aparitia prototracii care se vor afirma ca etnie pe arena istorica la sfîrsitul mileniului II î.Hr.
sursa: wikipedia
