Cine doreste sa afle secretul primelor orase din lume, nu trebuie sa-l caute prea departe. El este in Romania…Orase de dimensiuni impresionante pentru acele timpuri comparabile cu celebrele orase-state sumeriene, dar aparute cu 1000 de ani mai devreme…Aceste asezari nu prezinta niciuna dintre caracteristicile de diferentiere sociala atât de evidenta în arhitectura publica ale oraselor sumeriene… Termenul „protourban” neo-evolutiv care a fost aplicat acestor comunitari , poate fi înselator.
Trebuie sa încercam sa întelegem modul în care aceste asezari au functionat,atat cât ne permit probele, încercând a reconstrui organizarea si structura lor sociala.
Se ridica o întrebare: au orasele Culturii Cucuteni o paralela precisa în înregistrarea etnografica, sau sunt, într-o masura semnificativa, un produs unic din epoca neolitica târzie?
Încearcând sa urmarim dezvoltarea timpurie a unei forme specifice de nomadism pastoral,observam ca turma formeaza o caracteristica a acestuia din stepele eurasiatice. Una dintre teze este ca aceasta forma de nomadism a aparut, în esenta, la sfârsitul epocii bronzului si începutul epocii fierului, la sfârsitul celui de al doilea mileniu î.Hr., dincolo de limitele cronologice ale acestui studiu. În mod evident, este util a studia si alte comunitati istorice si etnografice ale nomazilor eurasiatici pastorali, pentru a întelege mai bine dovezile arheologice luate separat. Predominante au fost societatile crescatoare de bovine, si cele de ovine, care dezvoltau o economie mai mobila si un mod de viata de-a lungul vailor râurilor, provizoriu, în stepele deschise târziu în timpul mileniilor al IV-lea si începutul celui de-al III-lea i.Hr. comparabile cu cele ale descendentilor lor de mai târziu.
Multe reconstructii arheologice fanteziste au aparut pentru a imagina anacronic aceasta epoca neolitica târzie, sau culturile din epoca bronzului timpuriu caracterizate de jefuitori razboinici, sau de ravagiile produse societatilor stabile. O astfel de imagine trece cu vederea faptul ca, cel putin la începutul povestii noastre, caii nu au fost calariti si metalele au fost utilizate mai mult ca ornamente decât ca arme.
Un alt exemplu de fenomen arheologic, la care nu se pot gasi paralele etnografice perfect adecvate pentru a permite comparatia, este considerat celebrul oras fortificat si simetric planificat Sintashta-Arkaim gasit într-o zona concentrata în sudul stepei trans-Uralice si regiunii de silvostepa de la sfârsitul mileniului III si începutul mileniului II i.Hr.
Unul dintre cercetatorii principali ai acestui sit arheologic, G.B. Zdanovich (1999), a facut referire la peisajul acestor asezari si l-a numit „Tara Oraselor” (Strana gorodov), o fraza evocatoare menita sa sugereze o paralela cu alte teritorii care au beneficiat de aparitia de formatiuni urbane, cum ar fi sudul Mesopotamiei.
Aceste dovezi vor fi revizuite în detaliu mai târziu, dar o analiza minimala ridica unele semne de intrebare cu privire la utilitatea acestei interpretari urbane: cele mai mari orase Sintashta-Arkaim, dezgropate pana acum, sunt de aproximativ 3 ha. Sunt în mica masura echivalente cu asezarile gigantice Cucuteni-Tripolie sau cu orasele-state sumeriene. Urbanismul este, desigur, într-o anumita masura, un fenomen relativ, si descoperirea unor astfel de sit-uri cu arhitectura planificata specifice stepelor deschise, obliga la o reconsiderare majora a ceea ce de fapt a avut loc acolo în timpul tranzitiei de la începutul epocii bronzului, pâna la sfârsitul acesteia si modul în care aceasta a afectat alte zone ale lumii interconectate cu stepele eurasiatice.
De asemenea, nu e nici o îndoiala ca aparitia de vehicule, a carelor cu roti trase de cai, elaborarea armelor de bronz, inclusiv sulitele si capetele sagetilor mari, si a ritualurile funerare elaborate cu sacrificii de animale, toate dezgropate la Sintashta, reprezinta descoperiri semnificative.
Dar este conceptul de urbanism evocat adecvat? Nu ne induce în eroare?
Unul dintre aspectele fascinante ale „Tarii Oraselor” este chiar disparitia ei. Dovezile actuale nu accepta nicio evolutie continua a societatii „urbane”, în aceasta lume a stepelor.
Cum se explica disparitia sa?
În cazul în care se vor reconsidera dovezile arheologice reale, se va observa, mai degraba, o transformare ciclica a complexitatii sociale de-a lungul stepelor decât o crestere continua. Acest studiu analizeaza dezvoltarea timpurie a unei forme mai mobile si de specializare a economiei care în cele din urma a devenit forma clasica de nomadism pastoral, caracteristica zonelor largi, din stepele eurasiatice.
Acesta arata cum a început dezvoltarea timpurie a acestui mod distinctiv de viata, afectând într-un mod palpabil modelul mai stabil, al comunitatilor bazate pe agricultura din sudul lor. Pe masura ce procesul aparitiei acestei noi economii, ce a avut loc în cursul a cel putin doua milenii, se poate considera continuat, ritmul sau de schimbare a fost caracterizat prin socuri, rezultate din aparitia relativ brusca si disparitia anumitor culturi arheologice si formatiuni mai mari. Cu o mobilitate sporita, miscarile grupurilor umane au avut loc sistematic, si au devenit unele dintre cele mai importante legaturi ale lumii stepelor (proto-getii), cu cea a sedentarilor agricultori (pelasgii). Mobilitatea a fost îmbunatatita de evolutiile tehnologice la mijloacele de transport, si mai ales, de aparitia vehiculelor cu roti si domesticirea, valorificarea, si , în cele din urma, cresterea cailor.
La fel de importanta a fost producerea si schimbul de piatra, metale, unelte si arme; dintr-o perspectiva macro-istorica, aceasta distributie a tehnologiilor si a schimbului de materiale poate fi urmarita de-a lungul unei zone geografice din ce în ce mai extinse. Dimensiunea „provinciei metalurgice” cuprinde numeroasele culturi arheologice si comunitati arheologice, devenind din ce în ce mai mare.
Semnificativa a fost nevoia tot mai mare de a obtine materiale, si, mai presus de toate, resursele de metal, care nu au fost distribuite uniform in zona ce se întindea din Balcani pâna în Siberia de Vest si stepele din Kazahstan. Schimbul intre regiuni a acestor materiale a devenit apoi, la fel de important ca si productia lor initiala.
Toti acesti factori au fost legati între ei. Adaptarea la stepa deschisa, a facut necesara elaborarea unei tot mai mari economii mobile bazate initial pe cautarea hranei si vânatorii intensive, apoi a turmelor de animale, introduse atât local, cât si în stepa. Aceasta mobilitate a fost ulterior transformata, în primul rând, prin introducerea de vehicule cu roti si, apoi, prin inovarea si valorificarea cresterii cailor.
De-a lungul timpului, aceasta mobilitate sporita a facilitat producerea si specializarea în schimbul de bunuri. Initial, schimbul de ornamente si de bunuri de valoare a functionat în parte pentru a diferentia membrii dintr-un grup social sau comunitate. Mai târziu productia si schimbul de arme a servit pentru a stabili si mentine relatiile între comunitati. Militarismul evident ce a crescut in stepe, de la începutul pâna la sfârsitul Epocii Bronzului, gaseste reflectarea sa mai departe spre sud în schimbari dramatice în modelele de asezaminte si, în cele din urma, într-o crestere a numarului de cetati fortificate, cum ar fi nenumaratele cetati ciclopice, de la sfârsitul epocii bronzului si începutul epocii fierului, gasite în întregul Caucaz de Sud. Stepele Eurasiatice interactioneaza din ce în ce mai mult cu Orientul Apropiat atât prin schimbul de materiale, în special metale, precum si prin miscarile continue, prelungite ale triburilor. Ocazional, agricultorii s-au mutat în nord si au participat la dezvoltarea economiei mobile cu dependenta mai mare pe cresterea animalelor, tipica pastorilor care s-au mutat spre sud pentru a scapa de rigorile vietii de stepa stabilindu-se si schimbandu-si modul lor de viata. În cele din urma au învatat sa prade asezarile agricole ale vecinilor lor sedentari mult mai vulnerabili. Mai târziu, dupa ce se termina povestea noastra, un model de comunicare intre stepe si agricultorii sedentari va fi stabilit, chiar daca va continua sa afecteze în mod semnificativ istoria lumii pâna în timpurile moderne…
Sursa: ” Formarea Epocii Bronzului EURASIA ” Philip Kohl
