În vara lui 1985, un pasionat al scufundarilor s-a aventurat în vecinatatea insulei Yonaguni, în extremitatea sudica a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. La un moment dat s-a trezit în fata unor enigmatice constructii complexe, în trepte, care se ridica de la o adâncime de 25 de metri. Structura a trezit imediat interesul comunitatii stiintifice. Cercetatorii au constat ca este vorba despre o uriasa constructie piramidala subacvatica, lata de 183 metri si înalta de 27 de metri.
Parte dintre arheologi cred ca ar fi vorba despre rodul creatiei unei societati avansate, care a trait cu aproximativ 5000 – 10.000 de ani de ani în urma, si a fost distrusa de catastrofe naturale. Cel mai probabil orasul a fost scufundat în timpul unui dezastru asemanator unui cutremur urmat de tsunami.
”Ne aflam în imposibilitatea explicarii provenientei acestei structuri megalitice”, a declarat cercetatorul Masaaki Kimura, geolog de la Universitatea Ryukyus din Japonia. ”E un masiv complex piramidal, de marimea a doua terenuri de fotbal, format din asezarea suprapusa pe cinci nivele a unor ciclopice blocuri de piatra dreptunghiulare. Pot sa afirm fara nici un dubiu ca aceasta constructie nu este o formatiune naturala, ci a fost realizata în mod artificial de catre o civilizatie necunoscuta noua”.
Dovezile geologice evidentiaza ca structurile subacvatice de la Yonaguni sunt scufundate de cel putin 14.000 de ani, adica din perioada topirii ghetarilor, fenomen care a avut loc dupa ultima glaciatiune. Problema care apare este ca istoria oficiala afirma însa ca în acea perioada oamenii traiau în pesteri, având un nivel de civilizatie cu totul rudimentar, ceea ce ar face cu totul improbabila supozitia ca ei ar fi putut construi un asemenea urias edificiu.
Am putea, prin urmare, sa ne aflam în fata celui mai vechi edificiu din lume. E o «dovada de maiestrie»: coloane hexagonale, trepte, terase si alte constructii, toate daltuite în piatra si corect aliniate. De asemenea a fost descoperit si un drum care înconjoara ruinele constituie un argument în plus ca este consecinta actiunii umane.
Ruinele megalitice de langa insula Yonaguni
Fatetele aproape perfect plane, unghiurile drepte si muchiile ascutite ale uriaselor blocuri din piatra tradeaza – în ciuda imperfectiunilor create de efectul scufundarii si al trecerii timpului – mâna omului. Alte dovezi ale amprentei umane puse pe piramida subacvatica o constituie descoperirea unor orificii largi, de circa 60 cm, prezente pe una dintre laturi, si un sir drept de gauri mai mici, interpretat ca o tentativa abandonata de a sectiona blocul de piatra.
De asemenea, unii observatori considera ca blocul vertical, cu doua «orbite», din marginea monumentului, ar fi un colos «moai», cum mai vedem în Insula Pastelui. Scafandri au observat niste litere sculptate asemanatoare scrisului pe suprafetele din jurul monumentului, iar unii sustin ca au vazut animale sculptate în roci.
Pe tabletele de piatra aduse la suprafata sunt gravate simboluri care sunt similare hieroglifelor egiptene. Mesajul nu a fost descifrat, dar ar putea fi povestea unui oras disparut din moment ce simbolul piramidei se repeta frecvent. Una din aceste tablete este cunoscuta sub numele de «Piatra Rosetta» pe care sunt gravate simboluri similare cu hieroglifele egiptene.
Multe structuri au fost descoperite dupa ce scafandrii au continuat sa exploreze zona. Una, de exemplu, are forma unei statui asezate, similare cu «Sfinxul» din Egipt.
Un exemplu pe care l-am descris ca un sfinx subacvatic, seamana cu un rege antic chinez sau din Okinawa. Aceasta sculptura enigmatica este acum numita “Zeita de piatra” si a fost descoperita la o adâncime de aproximativ 50 de metri. Zeita are o diadema si brate lungi, la fel cum sunt cele ale «Sfinxului» egiptean. De asemenea, a fost descoperita o stânca mare si rotunda care are formatul unui cap de om. Este realizata într-o maniera similara pietrelor «moai» din Insula Pastelui, în largul statului Chile, acele capete gigant care scruteaza orizontul îndepartat în asteptarea cuiva sau a ceva. De asemenea, au fost descoperite si multe unelte de piatra.
Interesant este si faptul ca piramida din Yonaguni se afla plasata într-o zona ce a fost denumita «Triunghiul Dragonului» sau «Marea Diavolului» si care este situata pe exact aceeasi latitudine cu «Triunghiul Bermudelor» având si acelasi gen de proprietati magnetice.
„Putem vorbi si aici despre misterul scufundarii si disparitiei a nenumarate nave maritime si avioane.”– a declarat cercetatorul Masaaki Kimura pentru National Geographic. Masaaki Kimura s-a scufundat de-a lungul a mai mult de 20 de ani în strafundurile apelor din Yonaguni. Geologul a întocmit si o harta detaliata a acestei structuri subacvatice si a gasit multe similitudini cu situri arheologice terestre.
De exemplu, o structura semicirculara dintr-o platforma de stanca si doua pietre megalitice uriase, de sase metri înaltime, asezate în pozitie verticala, una lânga cealalta se aseamana cu cu intrarea în castelul Nakagusuku din Okinawa si anumite formatiuni de pe muntele Nabeyama din provincia Gifu, din secolul al XIII-lea. Din pacate, Japonia este situata într-o regiune de o mare instabilitate tectonica: Inelul de Foc al Pacificului. Cutremurele severe sunt ceva obisnuit în aceasta zona.
Triunghiul Dragonului sau Marea Diavolului se întinde ca un triunghi între Japonia si Insulele Bonin, inclusiv de o parte majora a Marii Filipinelor. O descoperire socanta s-a produs atunci când s-au suprapus hartile si coordonatele geografice ale Triunghiului Diavolului ,,japonez” cu cele ale Triunghiului din Bermude aflat în Oceanul Atlantic, rezultând ca ele se afla pe acelasi meridian, numai ca pe parti diferite ale Globului.
Descoperirea a dat nastere la tot felul de speculatii, care mai de care mai nastrusnice, însa un lucru este clar si anume ca si aici, pe timp frumos, în conditii de vizibilitate absoluta dispar nave si avioane.
Probabil cea mai extinsa ancheta în Triunghiul Dragonului a fost efectuata de catre scriitorul Charles Berlitz. În cartea sa, “Triunghiul Dragonului” (1989), Berlitz raporteaza ca, în anii 1952 – 1954, cinci nave militare japoneze cu tot cu cei 700 de marinari, au disparut în acest triunghiul.
De asemenea, el scrie ca guvernul japonez a ”etichetat” regiunea ca ”zona de pericol”. Nu dupa mult timp a finantat o echipa de 100 de cercetatori pentru a studia Marea Diavolului. Dar, potrivit Berlitz, nava Maru Kaiyo 5 a disparut cu tot cu personal. Ciudat este faptul ca atât în Triunghiul Dragonului, cât si în Triunghiul Bermudelor au fost descoperite structuri piramidale uriase. Oare aceasta sa fie una din cauzele misterioaselor disparitii?
