Daca ar trebui sa alegem dintre marile mistere ale lumii pe cel mai important dintre ele, cu siguranta ca extinctiile vietii s-ar numara printre candidatii cu sanse sigure de reusita. Cunoastem astazi cinci astfel de evenimente majore din istoria planetei, în timp ce al saselea are loc chiar în timpurile noastre.
Evident, teorii cu privire la cauzele primelor cinci mari extinctii ale vietii terestre exista, de la pericolul venit din spatiu sub forma unor asteroizi de dimensiuni uriase pâna la cel din adâncuri, materializat sub forma supervulcanilor. Însa vechimea unor atari disparitii ale vietii îi împiedica pe oamenii de stiinta sa spuna cu exactitate ce anume s-a întâmplat de acum 500 de milioane de ani si pâna în prezent. Iata cateva teorii afirmate de specialisti si care se afla in picioare, inca, cel putin pana la noi descoperiri.
Extinctia din Ordovician-Silurian (acum 450 -400 de milioane de ani)
Prima dintre cele mari cinci extinctii, cea de la pragul dintre Ordovician si Silurian, este considerata a doua mare extinctie din istoria Terrei. Este cert ca o glaciatiune extrema a dus la disparitia a circa 60% dintre formele de viata marine (în acea perioada nu putem vorbi înca de animale terestre). Ceea ce a produs, însa, o scadere masiva a temperaturilor globale ramâne un mister.
Cea mai plauzibila teorie sustine ca supercontinentul Gondwana a migrat catre Polul Sud, fapt ce a dus la o reducere dramatica a temperaturilor globale la sol si la restrângerea marilor si oceanelor. O alta ipoteza implica aparitia primelor plante pe uscat, plante care au necesitat atât de mult dioxid de carbon încât au anulat efectul de sera prezent în acele vremuri pe Terra.
O ultima teorie implica efectele unei hipernove care ar fi avut loc la circa 6.000 de ani lumina de Terra, acestea ducând la disparitia unei mari parti a stratului de ozon si la expunerea vietatilor terestre la un adevarat bombardament cu raze gamma. Nu exista, însa, dovezi ale unui astfel de eveniment.
Devonianul Târziu (acum 360 de milioane de ani)
Cea de a doua mare extinctie a vietii este, poate si cea mai misterioasa dintre toate, cu atât mai mult cu cât ea se pare ca a afectat, în mare parte, doar vietatile marine. Este vorba despre o extinctie lenta, care se întinde pe o perioada extrem de lunga de timp, între 500.000 si 25 de milioane de ani.
Principalii suspecti în cazul acestei masive pierderi a biodiversitatii marine sunt vulcanii submarini, o scadere a temperaturii globale sau impactul cu un asteroid gigantic, desi nu exista probe solide care sa încline balanta în favoarea vreunuia dintre ei. Aproximativ jumatate dintre animalele marine au disparut, cele mai afectate fiind brahiopodele, trilobitii si coralii.
Surprinzator, vertebratele care încet sa îsi dezvolte falci nu par afectate de extinctie. Dupa aproape 10 milioane de ani de la sfarsitul acestei extinctii, proto-amfibienii care aveau sa dea nastere speciilor terestre de mai târziu faceau primii pasi pe uscat.
Permian – Triasic (acum 251 de milioane de ani)
Atunci când vorbim de extinctia din Permian – Triasic, ne referim, practic, la cea mai mare si mai devastatoare disparitie a vietii din istoria Terrei.
Vietatile marine dispar aproape în totalitate, într-un procent estimat la aproape 96%, în timp ce pe uscat, circa 70% dintre vietuitoare îsi gasesc sfârsitul. Specialistii o numesc Marea Moarte sau Mama tuturor extinctiilor, nivelul distrugerilor din acele vremuri fiind de-a dreptul apocaliptic.
Principalul vinovat este, în opinia majoritatii cercetatorilor, supervulcanul Siberian Traps, acesta fiind, de altfel, si cel mai mare supervulcan din ultimii 500 de milioane de ani.
Se estimeaza ca eruptia a durat între 200.000 si 1 milion de ani neîntrerupt, atunci fiind eliminati circa 3 milioane de kilometri cubi de lava pe o suprafata egala cu cea a Australiei. Straturi gigantice de cenusa vulcanica au acoperit o mare parte a supercontinentului Pangeea, iar efectele acestei eruptii s-au întins pe mai bine de 80.000 de ani. Oceanele au devenit anoxice, motiv suficient pentru ca aproape toate vietatile marine sa dispara. Pe uscat, doar cele mai adaptate animale au reusit sa supravietuiasca.
Este, de altfel, singura extinctie din istoria Terrei care a implicat si insectele. A fost nevoie de aproape 30 de milioane de ani pentru ca viata sa îsi revina la un nivel optim.
Triassic – Jurassic (acum circa 200 de milioane de ani)
Este, cu siguranta, extinctia care a deschis calea pentru dominatia dinozaurilor asupra Terrei, dominatie care se întinde pe aproape 135 de milioane de ani.
Cauzele care au dus la disparitia a jumatate dintre formele de viata de atunci reprezinta înca un mister, desi este cert ca extinctia are loc în nu mai mult de 10.000 de ani.
Nu exista dovezi ale unui impact cu un corp ceresc gigantic, si asta în ciuda faptului ca aceasta teorie a fost larg mediatizata. Mult mai probabil, valurile uriase de magma produse de fragmentarea supercontinentului Pangeea, valuri care s-au întins pe mai bine de 11 milioane de kilometri patrati, au dus la aceasta extinctie extrem de rapida.
Cele mai afectate au fost terapsidele, supravietuitoarele dezastrului din Permian, animale ciudate, asemanatoare cu mamiferele, care în acel moment erau mai numeroase decât archosaurii, stramosii dinozaurilor.
Cretacic – Tertiar (acum 65 de milioane de ani)
Poate cea mai cunoscuta dintre marile extinctii ale vietii este cea care a dus la disparitia dinozaurilor în urma cu 65 de milioane de ani. Parerea unanim acceptata pâna în prezent este aceea ca un asteroid sau o cometa a lovit Terra în ceea ce acum este coasta Americii Centrale, formând craterul Chicxulub.
Impactul ar fi dus, conform specialistilor, la o serie de evenimente catastrofale care a condus la disparitia uriaselor reptile de pe mare si de pe uscat, lasând locul mamiferelor.
O teorie recenta sustine, însa, ca principalul vinovat de aceasta uriasa disparitie a biodiversitatii a fost nu neaparat un corp ceresc ci un alt supervulcan, mai precis supervulcanul Deccan Traps din India. Acesta a erupt acum circa 63-67 de milioane de ani, acoperind cu lava o suprafata de aproximativ 1,5 milioane de kilometri patrati, o arie de cel putin doua ori mai mare decât statul american Texas. A fost, practic, o reeditare la scara mai redusa a ceea ce s-a întâmplat cu vietuitoarele din Permian.
Se estimeaza ca peste 50% dintre animalele din acea perioada si-au gasit sfârsitul. Cel mai probabil, însa, extinctia a fost rezultatul atât a efectelor impactului cu un corp ceresc cât si a celor ale supervulcanului Deccan Traps.
Iar daca va întrebati când va veni urmatoarea extinctie în masa, ei bine, trebuie spus ca ne aflam în plin proces de disparitie a vietii, proces început odata cu extinctia megafaunei de acum 11.000 de ani si care continua si în prezent din pricina actiunilor distructive ale omului asupra biodiversitatii.
Este, fara doar si poate, singurul eveniment de acest gen din istoria Pamântului care se datoreaza unei specii terestre. Se estimeaza ca, în cazul în care masuri urgente nu vor fi luate, vom fi martorii celei mai mari extinctii din istoria Terrei, mai mare decât cea care a dus la disparitia vietuitoarelor din Permian.
