Pamantul are doua directii de miscare – se roteste în jurul axei sale si orbiteaza în jurul Soarelui.
Prima miscare a planetei noastre, care a fost descoperita de savanti, este rotatia Pamântului în jurul axei sale.
Aceasta rotatie duce la aparentul rasarit si apus al Soarelui, lunii, stelelor si schimbarile zi-noapte. O rotatie completa, de 360 de grade, dureaza 23 de ore, 56 minute si 4.091 secunde.
Se crede ca ritmul rotatiei nu s-a schimbat niciodata sau, cel putin, a fost constant, la miime de secunda, în ultimele secole.
Exista mici variatii. Din cauza frecarii mareelor oceanice si a schimbarilor din crusta Pamântului, zilele devin mai lungi cu o miime de secunda pe secol.
Pamantul se roteste si în jurul Soarelui. În miscare, poate ajunge mai aproape sau mai departe de Soare.
Atunci când se afla cel mai aproape de Soare, este la periheliu, iar când este cel mai îndepartat, Pamantul se afla la afeliu.
La fel ca toate celelalte planete, Pamantul isi schimba viteza de rotatie în functie de distanta fata de Soare. O planeta se misca mai repede, atunci când se afla aproape de soare si mai încet, când este departe de el.
Deci, se roteste cel mai rapid când este la periheliu si cel mai încet la afeliu, ceea ce înseamna ca viteza de orbita este într-o continua schimbare.
Cât de repede se deplaseaza Pamantul?
Depinde. Depinde de sistemul de referinta în care îl încadram. Fara a stabili un element de raportare, o atare întrebare nu are sens.
Daca va întrebati cu ce viteza ne miscam în cadrul miscarii de rotatie a Pamântului în jurul axei sale, raspunsul este relativ simplu. Dat fiind ca o rotatie dureaza aproape 24 de ore (23 de ore, 56 de minute si 4,09053 secunde), iar circumferinta Pamantului la ecuator este de 40.075 kilometri, rezulta ca un locuitor din zona ecuatorului parcurge cele patruzeci de mii de kilometri cu o viteza de aproximativ 460 de metri pe secunda.
Sistemul nostru solar se învârteste si el, la rându-i, în jurul centrului galaxiei Calea Lactee. Viteza este si mai mare decât cea a Pamantului în jurul Soarelui, adica de aproximativ 220 km/s.
Se mai poate discuta si despre viteza cu care Calea Lactee se deplaseaza în raport cu alte galaxii, dar acest tip de informatie devine complet nerelevanta.
Exista un sistem de referinta la care sa se raporteze toate componentele Universului?
Un raspuns posibil a fost oferit de satelitul COBE (Cosmic Background Explorer) în 1989.
Universul este „îmbibat” de radiatia cosmica de fond. Aceasta radiatie a aparut dupa evenimentul primordial denumit Big Bang. Satelitul COBE a facut masuratori raportând miscarea Pamantului tocmai la aceasta radiatie cosmica de fond. Rezultatul masuratorilor a fost acela ca Pamantul se deplaseaza cu viteza de 390 km/s.
