La începutul anilor ’70, un program de calculator, numit World1, a prezis ca este probabil ca sfârsitul lumii sa aiba loc pâna în anul 2040. Cercetatorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) programasera calculatorul pentru a concepe un model de sustenabilitate a lumii.
Profetia a fost readusa în atentia lumii dupa ce canalul australian ABC a recirculat o stire din 1973 legata de acest software. Însa lucrurile descoperite de program nu au disparut niciodata, iar concluziile acestuia au fost reevaluate la aproape 50 de ani de la profetie.
Vestea proasta este ca programul pare a fi foarte exact pâna acum. Sfârsitul lumii ar însemna, în acest caz, sfârsitul civilizatiei umane asa cum o cunoastem acum.
Un model computerizat al sfârsitului lumii
Modelul computerizat a fost comisionat de Clubul de la Roma, o organizatie internationala formata din oameni de stiinta, industriasi si oficiali guvernamentali (printre ei se afla si Mugur Isarescu).
Clubul de la Roma dorea sa stie cât de bine va reusi lumea sa îsi sustina ritmul de crestere, pe baza informatiilor disponibile la acea vreme. World1 a fost dezvoltat de Jay Forrester, parintele dinamicii sistemelor, o metodologie care ne permite sa întelegem cum opereaza sistemele complexe.
Când a calculat soarta civilizatiei, programul a luat în seama mai multe variabile, inclusiv nivelul de poluare, cresterea populatiei, disponibilitatea resurselor naturale si calitatea globala a vietii.
Clubul de la Roma se intereseaza de sfârsitul lumii
Acesti factori au fost luati în considerare în tandem si nu separat, în functie de perspectiva Clubului de la Roma, care credea ca problemele lumii sunt interconectate. O astfel de abordare era ceva nou în anii ’70, chiar daca prezicerile facute de World1 nu erau considerate a fi „precise”.
Programul a produs grafice care aratau ce se va întâmpla în viitor, fara sa tina cont de fenomene precum schimbarea climei. Toate graficele au indicat o traiectorie descrescatoare pentru planeta noastra.
Potrivit stirii difuzate de ABC în 1973, World1 a indicat anul 2020 ca fiind un punct de cotitura pentru civilizatie, adica sfârsitul lumii asa cum o cunoastem acum.
”În jurul anului 2020, starea planetei devine critica. Daca nu luam masuri, calitatea vietii va scadea spre zero. Poluarea devine atât de grava încât începe sa ucida oameni, ceea ce va duce la o scadere a populatiei, care va coborî sub nivelul demografic al secolului XX.
În acest ritm, în jurul anilor 2040 si 2050, viata civilizata de pe planeta va înceta sa existe.”
În drum spre sfârsitul lumii
Însa acesta nu era sfârsitul modelului computerizat. La inceputul anilor ’70, Clubul de la Roma a publicat Limitele cresterii, o carte care folosea rezultatele programului World1 pentru a pune bazele unui alt program, numit World3, dezvoltat de savantii Donella si Dennis Medaows, alaturi de o echipa de cercetatori.
De data aceasta, variabilele erau populatia, productia de alimente, industrializarea, poluarea si consumul resurselor naturale care nu erau regenerabile. Limitele cresterii a profetit ca sfârsitul lumii va avea loc în 2072, când limitele cresterii vor fi pregnante si vor avea drept rezultat declinul populatiei si al industriei.
Au aparut imediat critici dure la adresa cartii. New York Times, de exemplu, scria:
„Instrumentele impozante de tehnologie computerizata si jargon de sistem ale cartii fac presupuneri arbitrare, le amesteca si ajung la concluzii arbitrare, care au doar un iz stiintific.”
Ziarul ajungea la concluzia ca aceasta carte era „goala de sens si eronata”. Altii sustineau ca felul în care cartea întelegea resursele s-ar fi putut schimba în timp, datele cartii fiind insuficiente pentru a lua în considerare posibilele schimbari în obiceiurile de consum.
Însa judecata asupra concluziilor cartii s-a schimbat în timp. În 2014, Graham Turner, pe atunci cercetator la Institutul de Sustenabilitate a Societatii din Melbourne de la Universitatea din Melbourne a adunat date de la diferite agentii ale ONU, de la Administratia Nationala a Oceanului si Atmosferei si de alte entitati, comparând datele cu modelul furnizat de World3.
Turner a descoperit ca modelul World3 si informatiiile statistice disponibile aveau tendinta de a coincide una cu alta, pâna în dreptul anului 2010, ceea ce ar fi putut indica faptul ca modelul World3 nu se înselase.
Turner sustine ca suntem probabil „pe buza prapastiei” din cauza mai multor factori diferiti, în principal din cauza sfârsitului perioadei de acces usor la resursele de petrol. Ar putea urma sfârsitul lumii?
Scriind pentru The Guardian, Turner si Cathy Alexander, o jurnalista din Melbourne, au explicat ca nici modelul World3 si nici confirmarea sa de catre Turner nu însemna ca prabusirea civilizatiei era un lucru garantat.
„Cercetarea nostra nu indica faptul ca prabusirea economiei mondiale, a conditiilor de mediu si a populatiei sunt ceva garantat. Nici nu sustinem ca viitorul se va desfasura exact asa cum au prezis cercetatorii de la MIT în anii ’70.”
„Pot izbucni razboaie, însa la fel de bine ar putea sa apara o conducere globala atenta la problemele mediului. Fiecare dintre acestea ar putea afecta enorm traiectoria viitoare.”
„Însa descoperirile noastre ar trebui sa fie un semnal de alarma. Nu pare probabil ca o crestere continua poate continua netulburata pâna în 2100 fara aparitia unor efecte negative grave – si aceste efecte si-ar putea face simtita prezenta mai devreme decât ne-am fi asteptat”, scriau cei doi coautori.
