Termenul „teleportare” a fost introdus la începutul anilor 1900 de scriitorul american Charles Fort pentru a descrie straniile disparitii si aparitii anormale, care dupa gândul lui erau legate.
El a unit termenul grec tele- (ce înseamna „departe”) cu termenul latin portare (ce înseamna „a cara”, „a duce”). Pentru prima data termenul a fost folosit de Fort în paragraful doi a cartii sale „Lo!”. 1931 –
„În aceasta carte am notat, ca sunt indicatii de existenta a unei forte de transportare pe care o numesc Teleportatie.”
Asa ca, pe jumatate gluma, pe jumatate serios, Fort a adaugat: „Pot fi acuzat de asamblarea unor minciuni si superstitii. Într-o masura si da si nu. Va ofer descrierea.”
Fort sugereaza idea ca teleportarea poate explica diferite fenomene paranormale. Este greu de spus, daca Fort considera propria sa „teorie” doar o modalitate de a explica straniile fenomene, pe care stiinta oficiala nu le putea explica.
In prezent o sintagma face valuri in lumea fizicienilor: insepararea cuantica. Aplicatiile ei ar putea duce la realizarea de calculatoare superrapide, de comunicatii ultrasecurizate si de teleportari de tip Star Trek.
Alain Aspect s-a nascut in 1947 si a ajuns sa fie fascinat de teoria cuantica pe vremea cand facea munca de voluntar in Camerun, in 1971, imediat dupa absolvirea facultatii. Cand si-a propus sa demonstreze ca Einstein s-a inselat, multa lume l-a privit cu neincredere.
In 1982, el si colegii lui au produs prima dovada a unui fenomen atat de ciudat, incat si astazi multi savanti se straduiesc sa-i descopere toate implicatiile: insepararea cuantica. Dincolo de aplicatiile sale futuriste, evidenta insepararii duce cu gandul la legaturi la nivel cosmic. Natura acestor legaturi este departe de a fi intuita macar, ea sfidand limitele normale ale spatiului si timpului. In plus, n-ar putea fi inteleasa pe deplin decat gratie regulilor teoriei cuantice, iar in particular gratie seriei de descoperiri realizate de Louis de Broglie, Erwin Schrödinger si Werner Heisenberg.
Einstein, Podolosky si Rosen au incercat sa realizeze un experiment (botezat EPR, dupa initialele lor) prin care sa demonstreze ca teoria cuantica era incompleta. Aparatorii teoriei au atacat argumentul lui Einstein, fara a produce insa date concrete in sprijinul acesteia. Eventualitatea transarii disputei a aparut in momentul in care irlandezul John Bell a dovedit ca, daca particulele ar avea proprietati permanente (cum afirma Einstein), atunci ar exista o limita a similitudinii lor, data de viteza finita a luminii. Daca Einstein ar fi avut dreptate, corelatia dintre proprietatile particulelor n-ar fi depasit „inegalitatea lui Bell“ (privitoare la numarul si la rezultatele masuratorilor).
In 1982, Alan Aspect si colegii lui au reusit in sfarsit sa realizeze Experimentul EPR folosind fotoni de lumina. Ei au descoperit ca inegalitatea lui Bell nu se confirma: doi fotoni separati prin distante mari pareau capabili sa „comunice“ instantaneu, cu un nivel al corelatiei depasind cu mult inegalitatea respectiva.
Implicatiile erau majore: cum inegalitatea lui Bell cazuse, cel putin una dintre presupunerile ei – aceea facuta de Einstein – era gresita. Concluzia: fie particulele nu au proprietati definite pana ce nu sunt observate, fie sunt capabile sa comunice cu viteze mai mari decat viteza luminii. Sau si una, si alta. Pentru multi fizicieni, mesajul devenea clar: teoria cuantica era corecta. Mai ramanea de aflat cum comunica particulele inseparate. Experimentul lui Aspect parea sa se dovedeasca insa un fenomen fara nici o valoare practica.
Au urmat alti oameni de stiinta, care, incet-incet, au reusit sa dea anumite aplicatii insepararii. In 1985, David Deutsch a conceput un model de calcul capabil sa rezolve probleme extrem de complexe; in 2002, o echipa de la Universitatea Leiden (Olanda) a aratat ca efectul insepararii poate trece prin metal, iar in 2003, la Viena, profesorul Anton Zeilinger si colegii lui au transmis fotoni inseparati peste Dunare.
Acest ultim experiment a constat in scanarea unui obiect si in folosirea unor perechi de particule inseparate pentru a le capta proprietatile. Informatiile astfel obtinute puteau fi folosite pentru a recrea obiectul oriunde ar fi fost trimise perechile inseparate ale primelor particule.
In 1997, Zeilinger si colegii reusisera ”teleportarea” unui singur foton pe distanta de un metru utilizand insepararea cuantica.
Patru ani mai tarziu, la Universitatea din Aarhus, Danemarca, o echipa condusa de Eugene Polzik a izbutit sa pregateasca mii de miliarde de atomi intr-o stare de inseparare, gata pentru actul teleportarii. Nimeni nu se asteapta ca acest lucru sa se realizeze prea curand cu fiinte umane. Se estimeaza ca informatia necesara ar incapea pe un set de CD-uri care ar umple o cutie cu latura de 1.000 de kilometri. Dar faptul ca numerosi oameni de stiinta cu renume discuta despre posibilitatea teleportarii indica masura in care insepararea cuantica a revolutionat fizica.
Ideea ca particulele pot fi innodate sau impletite a schimbat de asemenea perceptia asupra naturii Universului.
Departe de a fi gol, vidat, Cosmosul este plin de conflicte intre particule care ba exista, ba nu exista. Aceste particule sunt bine inseparate si ultimele date astronomice sugereaza ca, de fapt, de ele depinde soarta intregului Univers. Tabloul pe care-l obtinem este cel al unui Cosmos plin cu materie inseparata si energie comunicand la distanta.
In ultimele luni, Caslav Brukner si echipa lui de la Imperial College din Londra au aratat ca insepararea poate strabate chiar si timpul, legand trecutul de viitor.
Poate ca Einstein va ramine cunoscut pentru lucrurile in legatura cu care a avut dreptate. Dar consecintele esecului sau in a dovedi ca teoria cuantica este incompleta ar putea fi cea mai uluitoare mostenire stiintifica a sa.
Teleportarea cuantica sau calatoria in timp pare sa fie directia in care se duc oamenii de stiinta. O cercetare realizata de Jay Olson si Timothy Ralph arata cum particulele cuantice pot calatori in viitor. Particulele trebuie amplasate in doua locuri diferite si trebuie sa fie identice pentru a putea calatori in timp. Momentan sunt doar la studii si ar mai putea trece cateva sute sau mii de ani pana cand am putea auzi de teleportarea unui obiect sau a unei fiinte in timp sau cel putin in alt loc de pe pamant.