Pestera Tayos, locul legendar unde se gasea biblioteca zeilor?

Legenda ”bibliotecii de metal”

Pestera Tayos ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Acesta este locul în care a stat ascunsa o întreaga biblioteca metalica, în care este scrisa istoria omenirii din cele mai vechi timpuri.

Pestera Tayos se gaseste în provincia Morona Santiago, Ecuador, la circa 2 kilometri în jungla. A fost descoperita în 1860 si de-a lungul timpului au existat numerosi specialisti, care au încercat sa-i descopere misterele.

Pentru a ajunge propriu-zis în pestera trebuie sa se coboare printr-un tunel extrem de strâmt, cu o adâncime de 87 de metri si mai apoi printr-un alt nivel inferior de 25 de metri. Piatra acestor tuneluri a fost taiata cu o precizie iesita din comun.

Acest prim aspect a stârnit curiozitatea speologilor, dar si oamenilor de stiinta, care au vizitat în nenumarate ori pestera Tayos. Nu se poate spune cu exactitate cine si când a facut aceste tuneluri, dar este cert ca este vorba despre o civilizatie extrem de avansata.

Se vorbeste chiar si despre niste misterioase ”carti din aur si cristal” care au apartinut zeilor si care au fost descoperite in aceasta pestera. Despre existenta si popularizarea sa ne-a vorbit celebrul scriitor Erich von Danikencare sustinea în cartea sa, ”The golds of the Gods”, ca un oarecare Juan Moricz ar fi explorat aceasta pestera în 1969 si ar fi descoperit ”munti de aur si carti metalice care ar fi apartinut unei civilizatii extraterestre”.

Povestea pesterii Tayos este mult mai veche. Începe în momentul când un misterios parinte îsi face aparitia în Ecuador. Este vorba despre parintele Carlos Crespi care s-a nascut în 1891, în Italia.

El a povestit: „pe când eram la scoala, «Sfânta Fecioara Maria» mi-a aparut într-un vis. M-am vazut îmbracat ca un preot, cu barba lunga, în timp ce predicam. Nu eram însa într-o biserica maiestoasa, ci într-o coliba saracacioasa…”.

În 1923, urmând revelatia avuta în vis, a plecat în misiune în Ecuador si s-a stabilit la Cuenca. Aici a încercat sa-i ajute pe cei saraci. A creat prima scoala de arte si meserii, a deschis o scoala agricola, a înfiintat o scoala generala, a contribuit la introducerea curentului electric etc.

Traind în mijlocul saracilor si ajutându-i, dragostea lor pentru Father Crespi a crescut din ce in ce mai mult si au inceput sa îi aduca daruri antice, drept multumire pentru tot ce a facut pentru ei.

Cand a inceput sa studieze multimea darurilor primite, parintele Crespi a avut o mare surpriza:  s-a trezit stând pe un munte de aur. Povestea enigmatica a lui Father Crespi a inceput sa faca inconjurul lumii, devenind cunoscuta si datorita scriitorului Erich Von Daniken, care l-a întâlnit si i-a vazut colectia impresionanta de artefacte.

Obiectele al caror numar depasea  5.000, erau autentice, iar valoarea lor indiscutabila, conform unei copii  a  unui contract de vanzare intre dioceza catolica locala si Banca Centrala Ecuadoriana. Majoritatea obiectelor erau metalice, iar aurul, nu ceramica, era metalul cel mai folosit la confectionarea lor. Iata ordinea metalelor continute de aceste obiecte: aur, argint, bronz.

Regatele Sud-Americane au avut legaturi certe cu faraonicul Egipt datorita probelor rezultate din  analizele toxicologice efectuate mumiilor de preoti si  demnitari egipteni,  care aratau  urme clare de nicotina si cocaina in tesuturile lor, substante necunoscute in aceata parte a lumii pana acum cateva milenii. (mai clar: in concentratii suficient de mari ca sa ramina detectabile dupa milenii).

Despre prezenta substantelor respective in tesuturile mumiilor egiptene s-a vorbit public intr-una din multele emisiuni dedicate acestui subiect (mumiile egiptene) pe Discovery.

Colectia parintelui Crespi este controversata datorita faptului ca sursele oficiale o considera falsa desi Banca Centrala a Ecuadorului a cumparat o parte din colectie, socotind-o ca fiind autentica. Restul colectiei care a fost inlaturata si socotita ca fiind formata din asa zise falsuri fiind vanduta pe piata neagra a colectionarilor privati (mare parte dintre ei probabil tot bancheri) .

Cat despre cei care afirma ca indienii sud-americani nu puteau falsifica asa ceva, probabil ca nu se inseala si mai mult ca sigur stiu adevarul tot atat de bine cum stiu ca acest adevar nu trebuie sa ajunga sub ochii oricui…

Unele dintre artefacte au o vechime care precede civilizatia mayasa, azteca sau incasa, apartinand perioadei in care civilizatia atlanta facea  schimburi comerciale cu civilizatiile de pe contintele inconjuratoare.

Stilul artistic in care sunt executate multe dintre aceste artefacte este diferit de stilul amerindian, detaliile fiind impresionante. Ca sa fac un mic rezumat, multi dintre preotii de pe Atlantis au plecat in scop explorator si stiintific in vestul Europei, vestul si nordul Africii,  Americii de Nord si estul Americii de Sud.

Unii dintre ei au ajuns chiar si in zona Australiei sau Japoniei, in teritorii ce au apartinut cu timp in urma lemurienilor (pe care i-au infrant cand au decis sa se stabileasca pe planeta aceasta). Au construit o salba de piramide pentru a crea o retea de energie care sa le deserveasca dezvoltarea tehnologica si stabilizarea campului EM al Pamantului.

In timpul acestor peregrinari intercontinentale, preotii atlanti au transmis ideologia, religia, cunostintele lor astronomice, populatiilor bastinase cu care au luat contact. Astfel au aparut Thoth Atlantul, Hermes Trismegistus, Quetzalcoatl si altii, cu tablitele lor aferente.

Din Egipt sau Sumer unde au pus bazele unor religii si a unor scoli initiatice, pana in Mali unde le-au explicat dogonilor despre Sirius sau pana in America de Sud, gasim urmele lor in diferite artefacte: serpii si penele sunt simboluri ale preotilor atlanti, la fel cum sarpele si crucea era simbolul Atlantisului/ Atlantidei.

Dupa decaderea Atlantisului, cand mintea titanilor a fost umbrita de avantul tehnologic, a urmat razboiul in care titanii au fost infranti. Multi dintre cei ce se gaseau in acele momente departe de Atlantis, au supravietuit eruptiilor si cutremurelor care au scufundat principala insula si cateva din insulitele inconjuratoare, iar scheletele lor se mai gasesc si-n ziua de azi rasfirate pe toate continentele.

Carlos Crespi si tablitele de metal

Carlos Crespi Crocia explorat pestera în 1940. Atunci a descoperit numeroase tablite de metal cu o scriere ciudata.  Carlos Crespi Croci si-a întemeiat un muzeu personal cu aceste artefacte, dar în 1962, un incendiu i-a distrus casa, dar si o parte dintre artefactele misterioase.

Ciudat este faptul ca artefactele ramase au disparut pentru totdeauna si nimeni nu stie unde ar putea fi. Se vehiculeaza ideea ca parintele Crespi le-ar fi vândut pentru sume importante de bani.

Dovada acestor obiecte este vie doar în câteva fotografii care au ramas marturie. Nu se poate descifra scrierea de pe aceste obiecte din cauza calitatii foarte slabe ale fotografiilor.

Erich Von Daniken si pestera Tayos

Celebrul scriitor Erich Von Daniken atras de misterul acestei pesteri, a realizat o expeditie în 1973. Juan Moricz, de profesie arheolog, l-a însotit pe Daniken în expeditia sa. Moricz era familiarizat cu pestera pentru ca o cercetase cu câtiva ani în urma si a elaborat numeroase lucrari stiintifice despre ea.

Pe lânga aur, aceasta pestera ar mai fi continut si o biblioteca impresionanta de carti metalice care apartin unei civilizatii extraterestre.

Nimeni nu a dat doi bani pe relatarea scriitorului si cu atât mai putin nimeni nu credea ca este posibila o asemenea fabulatie. Anii au trecut si povestea pesterii Tayos a fost uitata. Recent, o echipa de exploratori au oferit opiniei publice o declaratie si mai multe fotografii cu descoperirile efectuate în aceasta pestera.

Echipa a anuntat ca a gasit accidental câteva tuneluri care fusesera evident sapate artificial în trecutul îndepartat undeva din camera principala. Echipa a putut urmari unul dintre aceste tuneluri pentru aproximativ 800 metri si au dat peste o mare camera ce continea biblioteca de metal si alte comori.

Ce contine pestera?

  • Mii de carti din argint care sunt scrise într-o limba ciudata. Nu se poate specifica cu exactitate cui apartin aceste carti si nici când au fost scrise.
  • Statuete care înfatiseaza oameni si diverse animale
  • Bare de metal ce se banuieste ca sunt din aur sau argint. S-au descoperit de asemenea diverse jucarii pentru copii si bijuterii confectionate din aur sau argint
  • Un sarcofag continând un schelet decorat cu bijuterii

Aceste descoperiri sunt doar începutul unei serii fascinante. Pestera detine mai multe încaperi secrete care urmeaza a fi deschise.

Au fost colectate câteva dintre obiectele misterioase si au fost trimise spre testare pentru a se determina perioada în care au fost realizate si poate chiar decodificarea inscriptiilor ciudate. Pâna în prezent nu se cunosc mai multe detalii despre marea descoperire, însa, în viitorul apropiat speram sa aflam cu exactitate adevarul despre civilizatia misterioasa care si-a ascuns bogatiile în aceasta pestera.

Potrivit Moricz, biblioteca metallica Pestera Tayos înregistreaza o istorie veche de circa 250.000 de ani, care ar fi putut sa schimbe perceptia oricui despre trecut.

Cei doi, fascinati de aceasta pestera, au descoperit o întrare laterala despre care nu se cunosc prea multe detalii în prezent. Daniken a explorat tuneluri exceptionale si le descria într-un din cartile sale ca fiind perfecte. Toate pasajele formeaza unghiuri perfecte. Peretii sunt atât de netezi înca ai senzatia ca sunt slefuiti si mai mult de atât sunt capitonati cu un material ciudat, care seamana cu o glazura. Aceste tuneluri se întind pe sute de kilometri distanta si nimeni nu a reusit sa gaseasca capatul pesterii.

O expeditie ratata

În 1976 o expeditie de amploare a fost realizata, la care au participat peste 100 de specialisti, printre care si Neil Armstrong, celebrul astronaut american. Aceasta expeditie a avut ca scop descoperirea si studierea elementelor descrise de Daniken în cartile sale.

Ciudat este faptul ca nimic special nu s-a descoperit, iar misiunea s-a dovedit un esec. Câtiva ani mai târziu, Moricz a lansat un comunicat de presa prin care sustinea ca cei 100 de specialisti au explorat o alta pestera. Straniu, nu?

Cu toate acestea, în prezent nu mai exista nicio dovada ca în pestera Tayos a existat o biblioteca cu carti de metal si nici artefacte misterioase. Toate dovezile fizice s-au pierdut, mai putin fotografiile parintelui Crespi, care din pacate nu prea clare.

Interesant este faptul ca arhitectul si istoricul Melvin Hoyos a declarat recent ca pestera Tayos nu este o formatiune naturala si ca este cert faptul ca a fost creata de catre o civilizatie avansata.

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum

%d blogeri au apreciat: