Pripiat, paradisul nascut din infern…

Odata alungat din Rai, omul s-a simtit îndreptatit sa sfideze Divinitatea, aidoma unui adolescent nonconformist fugit de-acasa dupa ce s-a certat cu parintii, carora vrea sa le dovedeasca absolut cu orice pret (si, desigur, „în ciuda lor”!) cam ce poate el.

Orice, fie si sa nimiceasca iremediabil realizari care au avut nevoie de ani, veacuri ori milenii ca sa dobândeasca o valoare inestimabila.

Fascinanta si irezistibila – pentru unii – joaca de-a Dumnezeu îsi are o ilustrare tragica astazi în manipularea de catre om a atomului.

Din pacate, vechiul dicton care cere ca omul sa învete din lectiile propriei sale istorii nu se aplica în acest caz.

În 1945, genocidul planificat cu cinism, din Japonia (Hiroshima si Nagasaki), a demonstrat ca minusculul atom are, într-adevar, forta de a ucide si de a transforma în pulbere (dar nu de stele) zeci de civilizatii umane.

Patru decenii mai târziu, accidentul de la Cernobâl a facut sa sune din nou alarma nucleara pe planeta noastra. Dupa înca un sfert de veac, avertismentul drastic s-a numit Fukushima.

Termenele devin din ce în ce mai reduse! Sau, vorba lui Marin Preda, timpul nu mai are rabdare cu noi…

Tragedia „copiilor nucleari”

 26 aprilie 1986. Centrala nucleara de la Cernobil (din fosta URSS, azi în Ucraina) sufera o avarie ce ramâne iremediabila pentru multe-multe vieti de om normale. Aproape o jumatate de million de persoane sunt evacuate în mare graba, fara sa aiba timp (era si inutil, de altfel) sa-si ia din casa nici macar strictul necesar.

 Din marele oras industrial, de-acum transformat într-un imens cavou radioactiv în aer liber, au ramas pâna în zilele noastre si, desigur, pâna mult dupa noi, imagini apocaliptice, cu-atât mai cumplite cu cât ele se leaga implicit de cele ale unei realitati pâna nu demult domestice, normale.

 Numarul lichidatorilor mobilizati sa limiteze efectele dezastrului si sa securizeze zona se situeaza, în functie de surse, între 600.000 si 800.000 de persoane!

Raportat la aceste date, numarul mortilor în directa legatura cu accidentul de acum aproape trei decenii poate parea mic, dar important e ceea ce semnifica el.

Ar fi vorba despre 41 de barbati, dintre care 4 au murit în urma prabusirii unui elicopter în timpul interventiei. Pe lânga acestia însa, multe, foarte multe mii de oameni au suferit si sufera urmarile tragediei.

 Nenumarate cazuri de cancer, în special tiroidian, de leucemie, mai ales la copiii nascuti în mediul contaminat, chiar la ani buni dupa catastrofa, constituie si azi o problema sociala si medicala extrem de serioasa în zona.

Sunt înregistrate cazuri socante de nasteri ale unor monstri pe care ochii si sufletul nu suporta sa-i priveasca – malformatii congenitale întâlnite doar în zone de conflict unde s-au folosit încarcaturi nucleare ori aflate în apropierea unor poligoane militare pentru testarea armelor atomice si chimice.

Si, cu un impact emotional de o forta uriasa, trebuie sa mentionam aici si imaginile de dupa fatidica noapte de aprilie, care arata si azi omenirii unde pot duce nechibzuinta, lacomia, pornirile gregare, barbariile îndreptate împotriva semenilor, a vietii pe Pamânt…

Tragedia petrecuta acum trei decenii la centrala atomoelectrica de la Cernobil, care a lansat catre intreaga omenire un serios semnal de alarma privitor la manipularea energiei nucleare, a avut si are urmari socante – unele previzibile, altele surprinzatoare.

Dar asa numitul oras-fantoma a renascut. Pripiat a renascut din infern, natura punand stapanire pe zona plina de radiatii…

 Vorbim despre o incredibila „explozie” de vitalitate, o dezvoltare, dupa ani, a majoritatii speciilor de plante si animale, chiar in zonele cele mai contaminate, pline, inainte de tragedie, de copii si adulti, de masini, de murmurul vietii obisnuite.

O natura lipsita de „grija” omului

 Giganticul no man’s land conturat dupa tragedie in jurul orasului mort (inclusiv prin imprejmuiri de sarma ghimpata) a insemnat si totala abandonare in voia sortii a animalelor si plantelor din zona.

Spre uluirea cercetatorilor, aici si-au gasit insa habitat ideal specii care inainte erau totalmente absente.

 Pe langa elani, lupi, bursuci sau vulpi, au aparut rasi sau ursi, iar in noul peisaj… citadin a devenit ceva destul de obisnuit sa fie vazuti mistreti, cerbi si caprioare, iar multe pasari si-au asezat chiar cuiburile pe sarcofagul de beton cu care a fost acoperit reactorul fisurat, unde nivelul radioactivitatii depaseste – atentie! – de circa un milion de ori nivelul asa-zis normal.

Mai mult, a aparut aici si un mamifer dintr-o specie extrem de rara: calul Przewalski. Insa ceea ce socheaza cel mai mult e faptul ca aceste animale „nucleare” sunt perfect normale, sanatoase si viguroase.

Sfidarea ratiunii?

 Incet si sigur, padurea a pus stapanire pe orasul de altadata, demonstrand parca ostentativ ca viata naturii nu prea e aceeasi cu cea descrisa de oameni in carti si studii stiintifice.

Fiindca, intr-o exprimare comuna, putem spune ca natura nu se sinchiseste deloc, ci ia in ras radiatiile „fabricate” de nesabuinta omului.

Altfel spus, avem aici demonstratia magistrala ca viata in sine, privita ca o eterna pasare Phoenix, chiar exista. Iar dincolo de tragedia imposibil de cuprins in cuvinte, e bine sa apreciem la justa valoare extazul… profesional al oamenilor de stiinta care se apleaca fascinati asupra acestui gigantic laborator sub cerul liber.

 Iata declaratia elocventa a unuia dintre ei: „E o tragedie imensa pentru oameni, dar cercetatorii dispun de un tezaur ce permite studierea efectului radiatiilor. Trebuie sa intelegem de ce vedem ceea ce vedem (un cerb falnic pe un camp inverzit) si ce resort anume le permite acestor animale sa traiasca intr-un asemenea mediu.”