De-a lungul vremii, personaje speciale au realizat constructii vizionare sau numai bizare, în jurul carora s-au creat legende si care au devenit, apoi, propuneri turistice profitabile.
Este suficient sa ne amintim numai de faimoasele stânci sculptate la sfârsitul secolului al XIX-lea la Saint-Malo, de un preot surdo-mut, numit Abatele Fouré, care reprezentau, potrivit legendei, o familie de pirati din secolul al XVI-lea. O opera colosala, cuprinzând 300 de sculpturi create timp de 25 de ani.
La începutul secolului al XX-lea, un umil factor postal, Ferdinand Cheval, a construit la Hauterives, în Drôme, un grandios si improbabil edificiu cunoscut sub numele “Palatul factorului Cheval”, din pietre adunate în timpul drumurilor sale. Terminat în 1912, palatul are 12 metri înaltime si 30 de metri lungime. O constructie amintind în acelasi timp de o grota, de un palat din basme, de un templu budist… pe care a admirat-o si Picasso.
A fost construit, timp de 28 de ani, în prima jumatate a secolului al XX-lea, de letonul Edward Leedskalnin. Nascut în 1887 la Riga, acesta urma sa se casatoreasca, la 26 de ani, cu tânara de 16 ani Agnes Scuffs. Numai ca, în ajunul nuntii, mireasa s-a razgândit, considerându-l “prea sarac si prea batrân”. S-a decis atunci sa se exileze, întâi în Canada si apoi în Statele Unite.
Nevindecat niciodata de marea deceptie amoroasa, s-a decis sa construiasca acolo, din piatra si coral, un edificiu megalitic, dedicat iubirii sale din tinerete, ce trimite cu gândul la Stonehenge sau, din alt punct de vedere, la Piramidele de la Gizeh.
Efort supraomenesc
Castelul este construit din blocuri imense de roca de coral, unele cântarind peste 30 de tone, mutate fara utilaje moderne. Potrivit estimarilor, 1.000 de tone de roca de coral au fost utilizate la ziduri si turnuri, plus înca 100 de tone ce au fost sculptate, ca obiecte de mobilier si de arta. Un obelisc cântareste 28 de tone.
Un alt motiv de admiratie si de trezire a curiozitatii este modul în care numai gravitatia tine împreuna piesele ce compun constructia, fara mortar între ele si atât e bine îmbinate încât nu se zareste în interstitii nici cea mai mica geana de lumina. Mai mult, se spune ca în timpul uraganului Andrew din 1922, care a devastat regiunea, castelul n-a suferit nicio stricaciune.
Dupa ce a extras marile blocuri din stânca de coral aflata în proprietatea unui vecin sub un strat subtire de pamânt, Leedskalnin a sculptat un scaun, o masa si apoi un castel întreg.
Printre monumentele cele mai impresionante ale locului se numara portalul înalt de doi metri si jumatate, care a fost înlocuit în anii ‘80, care, se spunea, putea fi deschis numai la o simpla apasare cu degetul. Era sustinut numai de o tija de metal si un mecanism de automobil recuperat. Un cadran solar functioneaza si astazi, masurând o zi de lucru, între ora 9 dimineata si ora 16. Monoliti înalti de opt metri, un obelisc de 28 de tone.
Portalul castelului
În jurul parcului a construit ziduri înalte de aproximativ trei metri, ridicate în 1940. Singura structura închisa a parcului este un turn în care se afla locuinta sa, un atelier, în care nu permitea nimanui accesul. Locuinta era formata dintr-un dormitor, cu doua paturi gemene pentru copiii pe care sperase sa-i aiba si un balansoar, o bucatarie si o baie, totul în coral. În interiorul camerei se afla un scaun de avion, prevazut cu centura de siguranta, suspendat cu un lant de plafon.
Printre mobilele din turn se detaseaza masa, în forma statului Florida, care include o chiuveta cu contururile Lacului Okeechobee. Exista, de asemenea, mai multe scaune: unul pentru el, altul pentru Agnès, al treilea pentru copil si un al patrulea pentru soacra.
O scara spiralata din piatra ducea catre nivelul subteran care, se presupune, era folosit drept “frigider”. O curte de joaca este inspirata de povestea “Fetita cu parul de aur si cei trei ursi”.
Sa adaugam un telescop înalt de 8 metri, aliniat cu Steaua Nordului, o serie de cercuri din coral ce par a reprezenta sistemul solar, dovada a preocuparilor astronomice si mistice ale lui Leedskalnin, mari semiluni ridicate la peste sase metri, sculpturi de par a fi referiri simbolice la planete, unele dintre ele aliniate cu Luna, Soarele si Steaua Polara.
Zidul care înconjoara Castelul de coral este format din blocuri mari, fiecare cântarind câteva tone.
Sculpturile reprezinta un cadran solar, un telescop, un obelisc, o fântâna, stele si planete, numeroase piese de mobilier – mese ciudate, 25 de scaune tip balansoar, scaune asemanatoare cu semiluna, o cada de baie, paturi si un tron regal. Semilune mari de piatra sunt cocotate pe culmea unor ziduri, o poarta de 45 de tone se deschidea doar la atingerea unui deget. De altfel, aceasta poarta a dat mari batai cap de cap celor mai straluciti ingineri.
Zeci de ani la rând, poarta s-a invartit cu o usurinta uimitoare, pâna când s-a oprit brusc, în 1986. Pentru a scoate poarta de 45 t, echipa de ingineri s-a folosit de o macara. Atunci, inginerii au descoperit cum Leedskalnin a centrat si echilibrat piesa, facând o gaura de sus în jos în poarta, în care a introdus un ax din metal. Acesta a ruginit si de aceea nu mai mergea, dar a fost ulterior reparata de mai multe ori; cu toate acestea, acum ea nu se roteste cu aceeasi usurinta.
Misterul constructiei
Leedskalnin a muncit peste 20 de ani (1920 – 1940) pentru a construi castelul, numit initial Rock Gate Park, refuzând sa fie vazut în timp ce lucra.
A lucrat, potrivit povestirilor din epoca si de mai târziu, în principal noaptea, fara sa dezvaluie niciodata tehnicile folosite. Avea numai unelte manuale, fabricate în general din vechi piese de automobil, ce serveau la taierea, slefuirea si transportul blocurilor de piatra ce cântareau între 3 si 30 de tone, si o macara din lemn. Din cauza secretului pastrat, nimeni n-a înteles cum acest personaj, înalt de aproximativ 1,50 metri si cântarind sub 50 de kilograme, a reusit performanta.
Pentru a amplifica confuzia si misterul ce înconjoara castelul, câtiva copii au declarat ca l-au spionat pe Leedskalnin si l-au vazut deplasând blocuri de piatra ca pe niste simple baloane… S-a vorbit atunci despre antigravitatie, magnetism, unde sonore magnetice…
Întrebat cum a facut castelul, letonul raspundea pur si simplu:„Nu este chiar dificil. Secretul este sa stii cum!“.
Ed ar fi raspuns doar ca a înteles legile legate de greutate si pârghii foarte bine si ca el a „descoperit secretele piramidelor“.
El sugera ca s-a folosit de magnetism si de însusirile rocilor. „Am descoperit secretul construirii piramidelor si am mai aflat cum egiptenii si popoarele din Peru, Yucatan si Asia, folosindu-se numai de instrumente primitive, au ridicat si asezat perfect blocuri de piatra care cântareau multe tone“, a scris la un moment dat Leedskalnin într-o brosura. Se spune ca el singur a asamblat totul, folosind doar unelte primitive. Cu putine exceptii, obiectele sunt facute din bucati de piatra cu o greutate medie de 15 tone fiecare. Cea mai mare piatra cântareste 30 de tone si cea mai înalta are 7,6 m.
Dupa terminarea castelului, Leedskalnin a organizat vizite ghidate cu plata. Veneau mai ales turisti letoni, ceea ce i-a asigurat notorietatea în tara de origine.
Final de poveste
Astazi, Coral Castle atrage turisti din toate partile lumii, dovedindu-se una dintre cele mai mai misterioase opere arhitectonice ale secolului XX.
Billy Idol a lansat celebrul sau hit „Sweet Sixteen“ inspirat de legenda Castelului de Coral. Melodia este inspirata de femeia iubita de Leedskalnin, Agnes Scuff (care a primit apelativul „Sweet Sixteen“), si careia i-a fost daruit, din câte se pare, castelul. Se spune ca la câtiva ani dupa constructia castelului, mai multi turisti letoni au auzit povestea si au mers la Agnes pentru a-i spune ca Leedskalnin spera înca sa îi câstige inima. Când a auzit, Agnes nu a stat pe gânduri si a raspuns: „Nu am vrut sa ma marit cu el când aveam 16 ani, cu atât mai putin acum“.
Leedskalnin a murit câtiva ani mai târziu. În urma cu câtiva ani, cercetatorii au reusit sa dea de „Sweet Sixteen“, care între timp s-a mutat în Olanda si era octogenara.
Dupa ce i-au vorbit ore în sir de minunata opera a lui Ed si despre iubirea acestuia si au invitat-o sa viziteze castelul, aceasta a raspuns scurt si concis: „Nu, multumesc, nu ma intereseaz?“.
Povestea se termina cu o ultima lovitura a destinului. Dupa împlinirea vârstei de 60 de ani, Ed daduse semne ca vrea sa dezvaluie totusi secretul constructiei. El a invitat prietenii apropiati sa le spuna marele mister. Era 7 noiembrie 1951. Ed a mers la control, la Spitalul Jackson Memorial, din cauza unor „dureri usoare“.
La intrarea în castel, a lasat un mesaj pentru prieteni, cu textul: „Right Back“ – „Ma întorc repede“. Însa, el nu s-a mai întors niciodata. Acea durere s-a dovedit o boala hepatica grava, care i-a provocat moartea, Ed luând cu el în mormânt secretul Castelului de Coral.
Castelul a fost mostenit de un nepot al sau care traia în Michigan. Acesta l-a vândut, în 1953, unui om de afaceri din Chicago, care a continuat exploatarea lui turistica. 30 de ani mai târziu, un alt om de afaceri, tot din Chicago, Irving Barr, l-a cumparat ca dar de nunta pentru tânara sa sotie, Irène Nemec, din Miami. În 1984, castelul a fost inclus în registrul national al siturilor istorice.
Mister real sau speculatie comerciala, castelul este remarcabil. El este deschis si în zilele noastre turistilor, atragând în fiecare an în jur de 65.000 de vizitatori. Se organizeaza acolo evenimente mondene si nunti, scaunele de coral fiind folosite ca piese de mobilier.
