vineri, martie 29, 2024
Psihologie

Sigmund Freud, omul care a schimbat viziunea asupra psihicului uman

La 23 septembrie 1939 a încetat din viata Sigmund Freud, psihiatru austriac, întemeietorul psihanalizei (n. 6 mai 1856).

AmaliaFreud
Sigmund Freud si mama sa, Amalia

Sigismund Schlomo Freud s-a nascut la 6 mai 1856 în Freiberg, Moravia, atunci Imperiul Habsburgic, astazi Pribor din Republica Ceha. A fost fiul lui Jacob Freud si al celei de a treia sotii a acestuia, Amalia (cu 20 de ani mai tânara decât sotul ei).

Cei doi frati vitregi ai lui Sigismund, Emmanuel si Philipp, erau aproape de aceeasi vârsta cu mama lui. Aceasta situatie neobisnuita poate fi o explicatie a interesului manifestat de Freud în studiul relatiilor familiale, concentrat asupra complexului lui Oedip.

În 1859, Freud s-a mutat împreuna cu familia la Leipzig, în Germania, iar, în 1860, la Viena, unde a ramas pâna în 1938.

În 1877, si-a schimbat numele în Sigmund Freud. În 1873 si-a început studiile în cercetarea medicala la Universitatea din Viena. Înca din studentie, Freud a facut cercetari asupra sistemului nervos central, sub îndrumarea lui Ernst von Brücke, luându-si diploma în 1881.

A lucrat la Clinica de psihiatrie a lui Theodor Meynert în perioada 1882-1883, apoi a studiat alaturi de Charcot, la clinica Salpetriere din Paris (1885). În 1886 s-a casatorit cu Martha Bernays si au avut sase copii.

Sigmund Freud a început cercetarile în domeniul psihanalizei în anii 1880, la finalul unui secol, în care, atât Europa cât si America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu deficiente psihice si si-au manifestat interesul pentru starile psihologice anormale, în special pentru afectiunile psihice.

Freud s-a îndreptat catre studiul psihanalizei dupa ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prin hipnoza. Freud si Breuer au publicat împreuna ”Studii despre isterie” în 1895.

În acelasi an, Freud a reusit sa-si analizeze un vis. În urmatorii cinci ani (1895-1900), a elaborat majoritatea conceptelor care au fost apoi incluse în teoria si practica psihanalizei.

Termenul de ”psihanaliza” a fost propus chiar de Freud în 1896. Dupa despartirea de Breuer si dupa socul suferit în urma mortii tatalui, Freud începe autoanaliza în 1897, concentrându-se asupra propriilor vise si fantezii, fiind sustinut de prietenul sau, Wilhelm Fliess.

A fost profesor la Universitatea din Viena. Teoriile sustinute de Freud au generat reactii contradictorii, pâna când un grup de tineri doctori a început sa-l însoteasca la Viena, în 1902.

A fondat aici ”Societatea psihologica de miercuri”, o reuniune saptamânala între prieteni, la care se discutau noile sale descoperiri si care a devenit Societatea Vieneza de Psihanaliza în 1908, si Societatea Internationala de Psihanaliza în 1910.

”Interpretarea viselor” a contrariat lumea medicala

”Interpretarea viselor’‘, pe care Freud o considera cea mai importanta carte a sa, a fost publicata în 1899, dar are inscriptionat anul 1900 ca data a primei editii, datorita faptului ca autorul dorea ca marea sa descoperire sa fie asociata cu începutul unui nou secol. Lumea medicala privea cu scepticism aceasta lucrare, asa ca Freud si-a continuat studiile singur, izolat de restul cercetatorilor. A început sa lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, si a publicat, în 1901, ”Psihopatologia vietii de zi cu zi”.

În 1905 a publicat trei eseuri despre teoria sexualitatii, legatura dintre acestea si subconstient si fragmente de analiza a cazului de isterie al Dorei.

În 1908, a avut loc, la Salzburg, primul congres de psihologie freudiana. În 1909, Freud a fost invitat de catre Stanley Hall sa tina cinci cursuri la Universitatea Clark. Aceasta vizita în Statele Unite i-a marcat cariera, atragând atentia întregii lumi asupra teoriilor sale.

În 1912, a fost publicata prima revista de specialitate, ”Imago”. Pe masura ce Societatea Internationala de Psihanaliza devenea din ce în ce mai cunoscuta, câtiva membri s-au retras si au fondat propriile scoli de psihologie.

În 1916, Freud publica prima parte din ”Introducerea în psihanaliza”.Sigmund Freud, omul care a schimbat viziunea asupra psihicului uman p

Freud a aflat ca sufera de cancer al maxilarului în 1923. Si-a petrecut urmatorii 16 ani luptând cu boala. Nu a renuntat la cercetare, iar în 1925 a publicat cinci volume de lucrari — ”Collected Works”. A primit Premiul Goethe pentru literatura (1930) si a fost ales Membru de onoare al Societatii Regale Britanice de Medicina în 1935. Amenintat de ocupatia nazista, a emigrat în 1938 în Anglia, împreuna cu familia.

Sigmund Freud a murit la Londra, la 23 septembrie 1939, la vârsta de 83 de ani.

Freud si ”dezvoltare sexuala’‘ a oamenilor

De-a lungul carierei, Sigmund Freud a publicat numeroase carti si lucrari de specialitate. Desi studiul sau se concentra asupra comportamentului sexual, el întelegea prin acesta instincte sau dorinte care determinau o anume atitudine sau anumite convingeri, fie ele vizibile sau reprimate. Urmând o evolutie biologica, Freud stabileste un model rigid a ceea ce el numeste ”dezvoltare sexuala”. Pentru aceasta, Freud propune teoria stadiilor de dezvoltare, pe vârsta, cu delimitari foarte clare. Nu este obligatoriu ca un individ sa treaca prin toate fazele si este posibil ca unele etape sa se suprapuna.

Prima faza este cuprinsa între 0-2 ani. În aceasta perioada, copilul exploreaza lumea cu ajutorul buzelor si al gurii: accepta mâncarea, laptele si are tendinta de a duce la gura orice obiect pe care îl poate tine în mâna. Mai târziu, învata sa foloseasca gura pentru a comunica.

Urmatoarea faza este cuprinsa între 2-4 ani si este cea mai controversata. În aceasta perioada, copiii descopera diferentele sexuale si învata sa-si controleze nevoile fiziologice. Astfel, copilul realizeaza ca îsi poate manipula parintii, refuzând sa faca ce i se cere.

Perioada între vârstele de 4-6 ani este cea mai importanta pentru dezvoltarea psiho-sexuala a individului. Cheia acestei etape este atractia pe care copilul o simte fata de parintele de sex opus, odata cu teama de celalalt parinte. Freud numeste aceasta atractie complexul lui Oedip (pentru baieti) si al Electrei (pentru fete). Aceste complexe conduc la o diferentiere normala a personalitatii masculine de cea feminina. Rezolvarea complexului consta în încercarea copilului de a se identifica cu parintele de acelasi sex, aceasta identificare ducând la viitoarea sa orientare sexuala.

În perioada urmatoare, între 6 ani si pâna la vârsta pubertatii, individul suprima dimensiunea sexuala si se concentreaza asupra altor aspecte ale vietii. Este perioada învatatului, adaptarii la societate, asimilarii unor informatii culturale si valorilor morale.

Aceasta etapa latenta dureaza aproximativ 5 sau 6 ani, pâna la pubertate, când individul devine constient de dimensiunea sexuala. Începând cu vârsta pubertatii, individul este atras de persoanele de sex opus si poate duce la bun sfârsit instinctul procrearii.

Dimensunile personalitatii

O alta latura a teoriilor lui Freud o constituie studiul personalitatii. Structura personalitatii are 3 dimensiuni. Freud a împartit-o în id, ego si superego. Numai ego-ul este vizibil, dar toate trei au propriile efecte asupra personalitatii. Id-ul reprezinta fortele biologice. Este o constanta a personalitatii deoarece este întotdeauna prezenta. Omul se naste cu propriul id. Id-ul este o componenta foarte importanta a personalitatii, deoarece ne permite sa obtinem lucrurile de care avem nevoie înca de când ne nastem.

Id-ul este guvernat de principiul placerii sau notiunea de hedonism. Cu alte cuvinte, doreste sa i se îndeplineasca dorintele imediat, fara a tine cont de realitatea exterioara. Spre exemplu, atunci când copilul trebuie schimbat, id-ul plânge, când unui copil îi este frig, cald, îl doare ceva sau pur si simplu vrea sa i se acorde mai multa atentie, id-ul anunta aceste lucruri pâna când nevoile copilului sunt satisfacute, fara a tine cont de faptul ca parintii dorm, manânca sau se odihnesc. El nu tine cont decât de propriile nevoi.Sigmund Freud, omul care a schimbat viziunea asupra psihicului uman

În urmatorii trei ani, pe masura ce copilul interactioneaza din ce în ce mai mult cu lumea înconjuratoare, începe sa se dezvolte cea de-a doua latura a personalitatii.

Freud o numeste ego si reprezinta acea parte a personalitatii pe care o aratam lumii. Ego-ul este guvernat de principiul realitatii sau de o viziune pragmatica asupra lumii.

Dorintele id-ului sunt înca prezente, dar ego-ul realizeaza consecintele pe care le-ar avea îndeplinirea acestor dorinte. Ego-ul se dezvolta odata cu experienta si întelege ca ceilalti oameni au si ei propriile dorinte si nevoi si ca un comportament egoist si impulsiv ne poate face chiar rau. Este de datoria ego-ului sa satisfaca cerintele id-ului, tinând totodata cont si de lumea înconjuratoare.

În jurul vârstei de 5 ani, se dezvolta cea de-a treia latura a personalitatii, superego-ul. Superego-ul este latura morala a individului si se dezvolta odata cu prezentarea restrictiilor morale si etice, odata cu experienta sau prin interactiuni sociale. Potrivit teoriei sustinute de Freud, un superego puternic reuseste sa inhibe instinctele biologice ale id-ului, pe când un superego slab cedeaza în fata acestora. Mai mult decât atât, nivelul de vinovatie în cele doua cazuri va fi mai ridicat si, respectiv, mai scazut.

La o persoana normala, ego-ul trebuie sa fie cel mai puternic pentru a putea satisface nevoile id-ului fara sa supere superego-ul si tinând cont de realitatea din exterior.

Structura tripartita de mai sus trebuia sa fie dinamica si sa se schimbe odata cu vârsta si cu acumularea experientei. De asemenea, aspecte ale comportamentului adultilor, cum ar fi fumatul, sunt legate de diferitele stadii ale formarii unor complexe. Complexele sau ideile fixe sunt, potrivit lui Freud, o masura a efortului necesar trecerii prin stadiile dezvoltarii, iar un efort foarte mare depus de copil pentru a depasi un anumit stadiu se reflecta mai târziu în comportamentul lui ca adult.

Ce ascund visele

Un alt punct important abordat de Freud îl reprezinta interpretarea viselor. Freud sustine ca visul este protectorul somnului.

Atunci când mergem la culcare încercam sa ne detasam de realitate, anulând orice stimul extern. În timpul noptii, mintea ne protejeaza, prin vise, atât de stimulii externi, cum ar fi zgomotul sau lumina, cât si de cei interni, cum ar fi emotiile, teama sau insatisfactiile. Studiul lui Freud s-a concentrat mai mult asupra stimulilor interni. Pentru ca o persoana sa poata experimenta în vis emotii puternice, negative, gânduri interzise sau dorinte ascunse, acestea trebuie sa fie deghizate sub o anumita forma. În caz contrar, cel care are un astfel de vis devine extrem de agitat si se trezeste. Prin urmare, o buna interpretare a viselor poate duce la întelegerea manifestarilor subconstiente.ce ascund visele

Freud considera ca visul este compus din doua parti: ”continutul manifest”, care se manifesta la suprafata, si ”partea latenta”.

Prima dintre acestea doua este reprezentata de ceea ce ne aducem aminte dupa ce ne trezim. Freud sugereaza ca aceasta latura a visului nu are niciun înteles deoarece este o reprezentare deghizata a adevaratelor gânduri care au generat visul.

Pe de alta parte, continutul latent detine întelesurile adevarate ale visului — gândurile interzise sau dorintele subconstientului. Ele apar în continutul manifest, dar sunt deghizate si nu pot fi recunoscute. Foarte rar se întâmpla ca cele doua laturi ale visului sa se suprapuna. Freud numeste aceste vise ”infantile”.

Freud insista asupra faptului ca visele sunt o forma de îndeplinire a dorintelor suprimate. Daca o dorinta nu a fost satisfacuta în viata de zi cu zi, mintea reactioneaza la acest stimul intern, transformându-l într-o experienta concreta, vizuala si împlinind astfel dorinta. Rezultatul este un somn linistit.

Contradictiile lui Freud

O parte din teoriile propuse de Freud sunt strâns legate de cultura acelor vremuri, unele sunt foarte greu de demonstrat, iar altele sunt parte din propria lui personalitate.

Dar Freud este un excelent observator al comportamentului uman si majoritatea ideilor sale se regasesc la baza teoriilor de astazi. Cu toate acestea, exista pareri contradictorii cu privire la anumite aspecte ale teoriilor sale.

Spre exemplu, în ceea ce priveste complexul lui Oedip, psihologii sustin ca este adevarat ca unii copii se simt atrasi de parintele de sex opus si intra în competitie cu parintele de acelasi sex.

Totodata, este iarasi adevarat ca o parte din acesti copii retin aceste afectiuni, temeri si aspiratii si în perioada maturitatii. Dar majoritatea teoreticienilor considera aceste exemple exceptii si nu reguli. Aceste cazuri apar în familiile care nu se comporta normal, parintii nu se înteleg si folosesc, deseori, copilul ca arma de lupta împotriva celuilalt. De asemenea, aceste cazuri apar atunci când parintii nu discuta cu copilul, acesta ajungând sa afle lucruri eronate despre sexualitate de la alti copii.Sigmund Freud, omul care a schimbat viziunea asupra psihicului uman j

Critica generala adusa lui Freud este aceea ca pune prea mult accentul pe sexualitate. Toate lucrurile, atât bune cât si rele, par sa rezulte din exprimarea sau reprimarea impulsurilor sexuale.

Multi cercetatori se întreaba daca nu exista totusi si alte componente psihologice. Freud a adaugat ulterior instinctul mortii, dar nu este atât de bine cunoscut. Criticii sustin ca, într-adevar, societatea este dominata de acest tip de elemente, dar aceasta nu înseamna ca sexualitatea sta la baza oricarei motivatii. Pe de alta parte, adeptii teoriei freudiene sustin ca accentul pe care acesta îl pune pe elementele de sexualitate nu se bazeaza pe o astfel de atitudine a societatii, ci, dimpotriva, pe evitarea acestui subiect, mai ales în clasele sociale superioare sau de mijloc. Tocmai acesta este marele sau succes: faptul ca a reusit sa scoata la lumina un subiect ascuns pâna atunci. Singurul lucru care-i poate fi reprosat este ca a generalizat prea mult, fara sa ia în calcul schimbarile culturale.

Un alt concept aspru criticat este subconstientul. Umanistii si existentialistii sustin, pe de o parte, ca motivatiile si problemele care pot fi atribuite subconstientului sunt mult mai putine decât a crezut Freud si, pe de alta parte, ca subconstientul nu este atât de important pe cât a crezut el. Majoritatea psihologilor de astazi considera subconstientul a fi tot ceea ce refuzam sa vedem sau ne este de prisos. Unii teoreticieni nici nu folosesc acest termen.

În pofida tuturor acestor pareri contradictorii, trebuie recunoscut faptul ca Freud a descoperit lucruri extraordinare, atât de bune încât au fost deja încorporate în alte teorii, pâna la punctul la care a fost aproape uitat cel care sta la baza lor.

În primul rând, Freud a trezit constientizarea existentei a doua forte puternice în fiecare persoana. Atunci când toata lumea credea ca omul este exclusiv rational, Freud a demonstrat cât din comportamentul nostru este dominat de forte biologice. Atunci când toti credeau ca fiecare este responsabil pentru actiunile sale, a demonstrat impactul societatii asupra fiecaruia dintre noi.

Id-ul si superego-ul, manifestari psihice ale elementului biologic si ale celui social, vor fi în permanenta alaturi de fiecare dintre noi, sub o forma sau alta.

În al doilea rând, lui Freud i se datoreaza si teoria conform careia nevroza este cauzata de traume psihologice. Desi majoritatea teoreticienilor considera ca nu toate teoriile au aceeasi explicatie si ca nu este necesara reexperimentarea traumei pentru a merge mai departe, nu poate fi negat faptul ca o copilarie plina de abuzuri, neglijenta si tristete tinde sa conduca catre o maturitate la fel de trista. În cel de-al treilea rând, Freud a introdus conceptul de ego.

De asemenea, Freud a fost cel care a dezvoltat formele de terapie. ”Terapia prin discutie cu pacientul” este considerata, în prezent, cea mai eficienta în cazul pacientilor cu probleme psihologice. Unele dintre teoriile lui Freud sunt, în mod evident, legate de cultura din acea perioada. Altele sunt greu de testat. Altele pot face parte din propriile sale experiente sau din propria sa personalitate. Dar Freud a fost un excelent observator al conditiei umane si majoritatea teoriilor pe care le-a propus au o relevanta deosebita în zilele noastre.

agerpres.ro

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum