Oamenii marilor

Populatia Bajau este cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri ca fiind o populatie nomada ce traieste in apropierea arhipelagului Filipine.

Majoritatea timpului si-o petrec in largul marii, scufundandu-se pentru a-si procura hrana. Pescuitul se face rudimentar fara nici un fel de echipament modern, exceptia o fac decat o pereche de ochelari din plastic.

Au fost semnalate cazuri in care acestia inota la adancimi mari de pana la 30 de metri unde petrec chiar si pana la cinci minute, toate acestea datorita antrenamentului dobandit inca din primii ani ai copilariei.

Pana la 60% din timpul zilei de munca ei plonjeaza in adancuri in cautarea pestilor, a caracatitelor si a altor crustacee – o durata similara cu cea observata la vidrele de mare – si pot petrece pana la treisprezece minute sub apa fara sa respire, potrivit unui studiu publicat in jurnalul Cell.

Majoritatea dintre oamenii bajau sunt nascuti efectiv pe mare cea ce le da un avantaj considerabil si ii putem numi pe buna dreptate „oamenii marilor”.

O alta porecla pe care o poarta populatia bajau este de: „tigani ai marilor”, datorita unor particularitati ce se aseamana etniei rrome: nu au o tara propie, moneda, cultura sau limba scrisa, sunt muzicali si spectaculosi, imbracati pestrit cu porturi muticolore si au convigeri (neatestate documentar) precum ar fii descendentii directi ai unui neam de vita nobila.

Nu ajung decat foarte rar pe uscat si asta doar pentru a-si construi ambarcatiuni noi. Cand sunt pe mare nu se supun aprope nici unei legislatii aferente iar daca nu sunt multumiti de anumite aspecte din locurile prin care rar ancoreaza, pur si simplu pleaca in cautarea altor zone.
 
Populatia Bajau, au fost de multe ori subiectul documentarelor si a filmelor artistice.

5 minute sub apa cu doar o gura de aer? Cum este posibil?

Aceste fapt au atras atentia cercetatorilor care au vrut sa desluiasca taina scufundatorilor Baju. Pe langa antrenamentul dobandit inca din copilarie, se pare ca acestia intr-a ca intr-un fel de transa atunci cand se scufunda. Bataile inimii si fluxul sangvin sunt reglate in asa fel incat scufundatorul sa poata rezita conditiilor de presiune si privare de oxigen.

Intrigata de aceasta aptitudine, cercetatoarea americana Melissa Ilardo s-a intrebat daca acesti locuitori nu au suferit cumva o modificare genetica pentru a putea ramane sub apa mult mai mult timp decat alti oameni.

Ea a petrecut cateva luni in Indonezia cu 59 de indigeni Bajau si 34 de persoane din randul populatiei Salu, din satul Koyoan aflat in vecinatate, care nu fac scufundari.

Specialista a prelevat probe genetice si a efectuat ecografii care au demonstrat ca splina indigenilor din Bajau era cu aproximativ 50% mai mare in comparatie cu cea a populatiei Salu.

Acest organ este important pentru scufundari deoarece elibereaza mai mult oxigen in sange cand corpul este plasat intr-o situatie stresanta cum ar fi atunci cand o persoana isi tine respiratia.

Splina locuitorilor din Bajau era mai mare atat la persoanele care faceau scunfundari cat si la cele care nu aveau acest obicei, iar o analiza a ADN-ului a dezvaluit motivul: comparand genomul Bajau cu doua populatii diferite – Salu si Han din China – oamenii de stiinta de la Universitatea din Copenhaga si de la Universitatea Berkeley din California au descoperit o mutatie genetica ce pare sa se fi raspandit in randul populatiei Bajau.

Una dintre mutatii este localizata pe gena PDE10A, considerata un factor determinant in dimensiunea splinei populatiei Bajau.

Aceasta mutatie genetica regleaza hormonul tiroidian.

La soareci, aceasta gena „este cunoscuta pentru rolul de reglare a hormonului tiroidian ce controleaza dimensiunea splinei, ceea ce sustine ideea ca locuitorii Bajau ar fi evoluat astfel incat splina lor sa aiba dimensiunea necesara pentru a-i ajuta in scufundarile lungi si frecvente”, se arata in studiu.

O a doua adaptare genetica este asociata populatiei Bajau din Indonezia este constrictia vaselor de sange in zona extremitatilor pentru conservarea rezervelor de oxigen necesare organelor vitale.

Cercetari suplimentare sunt necesare pentru a determina modul in care acest factor influenteaza dimensiunea splinei umane.

Intre timp, aceasta descoperire ar putea accelera cercetarea medicala cu privire la modul in care organismul raspunde la lipsa de oxigen in diferite circumstante, cum ar fi scufundarile, dar si la altitudine mare, in timpul interventiilor chirurgicale sau in cazul bolilor pulmonare.

Spectaculos este cum si-au pastrat identitatea aceasta populatie vreme de secole traind in conditii total neprielnice oamenilor de rand, fara limba scrisa sau patrie natala, depinzand efectiv de roadele marii pe care o cutreiera si o venereaza deopotriva.

Sursa: Agerpres