Kooh-i-Noor si povestile misterioase ale diamantelor
Diamantele i-au fascinat dintotdeauna pe oameni. Mai mult decât aurul sau celelalte pietre pretioase. De fapt, dupa ce au fost taiate, prelucrate si slefuite, diamantele devin cele mai frumoase, pretuite si cautate roci de pe planeta. Între toate diamantele lumii se remarca asa numit-ul Kooh-i-Noor, considerat de multi specialisti drept cel mai frumos si valoros diamant descoperit vreodata. 
Înca din cele mai vechi timpuri, din momentul în care oamenii si-au dat seama de valoarea si frumusetea diamantelor, acestia au ucis, jefuit, înselat si furat în numele lor. Averi întregi au fost ridicate sau naruite de vânatorii de diamante si asijderea de speculanti. Cunoscute drept cele mai dure substante de pe Terra, diamantele naturale se extrag si astazi prin metoda mineritului.
Circa 50% din zacamintele de diamante ale lumii au fost descoperite în centrul si sudul Africii, restul fiind în India, Ghana, Canada, Australia, Insula Borneo si Siberia. Aproximativ 26 tone de diamante naturale sunt extrase anual, valoarea lor fiind estimata la 9 miliarde $, în timp ce în acelasi interval de timp sunt produse cam 100 tone de diamante artificiale folosite de obicei în activitati industriale precum forarea la mari adâncimi, în componenta conductorilor speciali, electronica si sub forma lamelor si suprafetelor taietoare de materiale dure.
Cele mai mari centre de prelucrare si comercializare a diamantelor sunt în Israel si New York. Termenul de „diamant” provine din grecescul „adamas” adica invincibil, ca un însemn de pretuire dat de oameni duritatii acestor roci.
Primele date scrise cu privire la ele ne parvin din Roma Antica, iar pâna la finele secolului 18, minele din Golconda, India erau singurul loc din lume de unde erau extrase aceste geme. Diamantele au fost descoperite ulterior în Brazilia, iar în anul 1866 si în Africa de Sud, moment din care aceasta tara a devenit cel mai mare producator mondial de diamante naturale.
Au devenit asadar sinonime cu romantismul, luxul absolut, logodna sau nunta. Faimoasa Liz Taylor era de-adreptul fascinanta de diamante, iar unul dintre sotii sai, Richard Burton nu si-a crutat banii pentru a-i oferi un diamant de 70 de carate, denumit ulterior de actrita, diamantul Taylor-Burton. Acesta a fost cumparat initial de Pierre Cartier în 1969, iar Burton l-a cumparat fara sa stea pe gânduri pentru ce de-a zecea sa sotie. Peste alti zece ani, Liz Taylor a vândut diamantul pentru suma de 3 milioane $.
De-a lungul secolelor au existat zeci de diamante, cu mult mai celebre si mai scumpe decât acela. Nume precum Marele Mogul (posibil cel mai mare diamant din lume), Cullinan (cel mai mare diamant prelucrat), Jubilee, Tiffany, Sultanul Marocului, Black Orloff, Marea Crizantema, Idol’s Eye, Hope si bineînteles Kooh-i-Noor.
Povestea „Muntelui de Lumina”
Numele de Kooh-i-Noor se traduce din limba persana drept Muntele de Lumina, si se crede ca i-a fost dat de Nader Shah, care a intrat în posesia acestui diamant în anul 1739.
Kooh-i-Noor este un diamant de 106 carate, care a detinut titlul de cel mai mare diamant din lume si a apartinut pe rând multor conducatori ai Indiei.
Legendele care îl înconjoara ne spun ca ar avea o vechime de peste 5.000 ani si este pomenit în scrierile sanscrite vechi sub numele de Giuvaierul Sayamantaka. Se pare totusi ca primul posesor al sau a fost Rajahul din Malwa, dar primele documente care mentioneaza existenta sa provin din anul 1526, când împaratul Mogul Babur a intrat în posesia sa.
Liderul Mogul mentiona de altfel în cronicile sale ca diamantul fusese detinut în secolul 13 de catre Rajahul din Gwalior.
Pornind de la Babur, Kooh-i-Noor a apartinut pe rând un unui mare numar de conducatori persani si indieni care s-au luptat cu ferocitate pentru el de-a lungul istoriei. Ajuns apoi în posesia lui Shah Jahan, diamantul a fost montat pe celebru Tron al Paunilor, jilt pe care stateau în mod traditional toti împaratii moguli ai Industanului.
Se spune ca Shah Jahan, conducatorul care comandase construirea tronului si pe cea a complexului monumental Taj Mahal a fost închis de fiul sau pentru tot restul vietii, si mai putea vedea Taj Mahal-ul unde îsi îngropase cea mai iubita sotie, doar prin reflectia diamantului montat pe tron.
Fiul sau, Aurangzeb a împrumutat mai târziu diamantul pentru a fi expus în Moscheea Badshahi din Lahore, de unde a fost furat de catre Nadir Shah care l-a dus în Persia în anul 1739.
Diamantul a ajuns înapoi în Punjab în anul 1813, dupa ce Shuja Shah Durrani, fostul conducator al Afganistanului l-a dus în India pentru a primi la schimb tronul afgan. Putem spune, fara a gresi prea mult, ca Kooh-i-Noor a fost singurul diamant din lume dat la schimb pentru o tara întreaga!
Invazia britanica soldata cu cucerirea Indiei milenare si transformarea ei în cea mai mare colonie a Londrei s-a soldat si cu confiscarea pretiosului diamant. Dupa cucerirea completa a Punjabului, eveniment istoric încheiat în anul 1849, britanicii l-au furat pur si simplu din tron, si în anul 1851 l-au trimis Reginei Victoria.
Gema avea pe atunci 186 de carate fara sa fi fost slefuit. Din acel moment, Kooh-i-Noor, împreuna cu alte peste 2.000 de diamante mai mici a fost montat pe coroana regala.
Dupa ce a ajuns în mâinile britanicilor, unde se afla si astazi, Kooh-i-Noor a fost purtat cu mândrie de catre reginele Victoria, Alexandra, Maria si Elizabeta. Conform traditiei deja instituite, acest diamant poate fi purtat doar de catre femeile din cadrul Familiei Regale Britanice.
Astazi, pretiosul diamant este depozitat în celebrul Turn al Londrei, alaturi de restul bijuteriilor Coroanei Britanice.
Legat de acest detaliu, trebuie mentionat faptul ca exista si un misterios belstem legat de Kooh-i-Noor, blestem care-i urmareste doar pe barbatii care îl poarta, dar nu si pe femeile care se împodobesc cu el.
Britanicii care l-au furat au aflat de acest blestem urmarind soarta avuta de toti posesorii barbati ai diamantului, si acesta este motivul pentru care de la Regina Victoria încoace, doar femeile îl pot purta
Kooh-i-Noor are un rival pe masura sub forma lui Darya-ye Noor, un alt diamant de 182 carate detinut în prezent de statul iranian.
În ultimii ani, se aud tot mai multe voci ale oficialilor pakistanezi si indieni care cer ca Kooh-i-Noor sa fie restituit de britanici unuia dintre cele doua state.
Când Kooh-i-Noor a ajuns în posesia britanicilor, avea 186 carate si cântarea 37 de grame.
Printul Albert a cautat cel mai bun prelucrator de diamante de la acea data, pasii ducandu-l în Olanda unde a intrat în contact cu un misterios domn Cantor caruia i-a dat misiunea dificila si laborioasa de a prelucra diamantul.
Dl. Cantor a muncit 86 de zile încheiate pentru a definitiva ceea ce multi experti considera a fi cel mai frumos diamant din lume, Kooh-i-Noor.
Acesta a fost taiat într-o forma relativ ovala si slefuit sub forma la care se afla si astazi. Conform martorilor vizuali, se pare ca Printul Albert nu a fost deloc satisfacut de munca bijutierului, caci „Muntele de Lumina” nu mai stralucea la del de mult ca înainte…
Embrionul Pamântului
Caracteristicile si particularitatile sale exceptionale precum duritatea, transparenta si luminozitatea au facut din diamant un simbol al perfectiunii, cu toate ca în mai multe culturi si religii, stralucirea sa nu era considerata întotdeauna benefica. Conform credintelor stravechi din India, diamantul se naste în adâncurile Pamântului, ca un embrion al carui cristal este o stare de maturatie intermediara, caci pentru hindusi diamantul este matur iar cristalul imatur.
Astfel diamantul întruchipeaza apogeul maturitatii, desavârsirea absoluta, pe care ezoterismul indian o utilizeaza la nivel de simbol graitor, asociind diamantul imortalitatii si identificându-l asadar cu Piatra Filosofala a alchimistilor.
Duritatea diamantului , puterea sa de a lasa urme pe orice material nu au scapat simbolisticii budismului tantric tibetan pentru care termenul de Vajra-Dorje (deopotriva traznet si diamant) este simbolul fortei spirituale invincibile.
El semnifica transparenta, fulgerul iluminarii, vidul si infinitul. Mai reprezinta si natura pura, identica naturii lui Buddha. Diamantul este si imuabil, de aceea tronul lui Buddha, asezat sub copacul Bodhi, este alcatuit din diamant. Probabil aceleasi caracteristici l-au facut si pe Platon sa declare ca Osia Lumii este din diamant.
Mai departe, tot în iconografia tibetana, sceptrul de diamant (dorje) se opune si se completeaza clopotului (tilpu), precum lumea potentiala, nemanifestata se armonizeaza cu lumea materiala.
În traditiile si credintele occidentale, diamantul este simbolul suveranitatii universale, al incoruptibilitatii si realitatii fara hotare.
Pliniu cel Batrân credea ca diamantul este talisman universal care vindeca toate bolile, alunga duhurile si cosmarurile. 
Credinta aceasta s-a transmis mai departe în Europa, astfel încât traditile medievale sustineau ca diamantul alunga animalele salbatice, fantomele, vrajitoarele si toate spaimele noptii. La vechii rusi se credea ca purtarea unui diamant previne desfrâul si favorizeaza castitatea.
În Franta se credea ca diamantul potoleste mânia si mentine legaturile dintre cei casatoriti, drept care era numit si Piatra a Împacarii.
Tot în Europa, diamantul reunea ca nicio alta piatra: credinta, inocenta si întelepciunea. Povestile si mitologiile tesute pe marginea diamantului mai spuneau ca aceste geme dau nastere altor diamante, chipurile materializare a întelepciunii divine care se zamisleste singura.
În deviza familiei de Medici, diamantul figureaza ca un simbol direct al iubirii lui Dumnezeu. Diamantul de pe sigiliul acestei influente familii a fost interpretat ca simbol al întelepciunii familiei si al victoriei asupra ei însesi si asupra rivalilor.
Arta renascentista nu a ocolit nici ea diamantul, pentru care reprezenta echilibrul sufletesc, curajul în fata obstacolelor, buna credinta, puterea de a elibera spiritul de temeri si tenebre, precum si integritatea caracterului.
Mai târziu, odata cu goana sângeroasa dupa îmbogatire si fast, oamenii au uitat toate aceste virtuti ale diamantelor. Pentru ei nu mai conta decât valoarea acestora. În bani…
