Olmecii, populatia fascinanta si enigmatica din America Centrala
Una din cele mai interesante civilizatii stravechi este fascinanta si misterioasa lume a olmecilor. Despre ea Jaques Soustelle proeminenta personalitate a culturii franceze, in egala masura competent arheolog, antropolog, istoric si filosof, scria in remarcabila sa lucrare ”Les Olmeques. La plus ancienne civilisation du Mexic (Olmecii.Cea mai veche civilizatie din Mexic)”:
„O inalta civilizatie de un stil inimitabil, ale carei radacini nu pot fi descoperite nicaieri, trecand ca un meteor la orizontul preclasic-dar o putem oare clasifica drept preclasica, atata vreme cat operele sale sunt tot atat de desavarsite, tot atat de sofisticate ca cele ale marilor civilizatii din mileniul intai-si disparand la fel de inexplicabil precum a aparut, nu insa fara a lasa in urma ei o mostenire care va fi transmisa din veac in veac pana la sfarsit, pana la caderea aztecilor si mayasilor. Sa remarcam, in plus, ca aceasta civilizatie de calitate este contemporana cu balbaielile arhaice (ale amerindienilor): sculptura sa monumentala se ridica in mijlocul junglei inabusitoare a Golfului Mexic, atunci cand taranii mezoamericani de abia isi modelau figurinile lor stangace.
Nu stiu cum isi spuneau si ce limba vorbeau acesti olmeci. Pana acum cateva decenii nu stiam nimic despre existenta lor. Aparitia neasteptata a olmecilor in plina antichitate autohtona a avut efectul unui uragan; schemele admise pana atunci au fost anulate; s-a dovedit necesara revizuirea sau regandirea lor, iar faptul nu s-a petrecut fara reticente. De aceea, nu este surprinzator faptul ca pana ce s-a impus realitatea, lumea savanta a fost zdruncinata de multe dispute si controverse.
Astazi nimeni nu mai pune la indoiala vechimea atinsa de civilizatia olmeca (si nici nivelul sau uluitor). Dar exista inca multe lucruri nelamurite…”
Descoperirea civilizatiei olmece
Descoperirea civilizatie olmece se datoreaza unui explorator mexican, Jose Maria Melgar y Serrano care a descris primul in 1862, un cap enorm de piatra cu trasaturi negride, gasit cu putin inainte la Hueyapan (Mexic).
Dupa el a urmat o pauza de sase decenii fara cercetari efective. Abia in 1925 danezul Farns Blom si francezul Oliver La Farge (profesori la universitati americane) au explorat succesiv regiunea Los Tuxtlas si luncile mlastinoase ale raului Tonala unde aveau sa descopere cea mai importanta asezare a lumii olmece cunoscuta pana atunci: Insula La Venta.
In 1938-1939 a avut loc prima campanie de sapaturi sistematice in zona Tres Zapotes-Hueyapan, efectuata de Clarence Weiant si Matthew Stirling, omul care avea sa devina unul dintre primii cercetatori specializati in civilizatia olmeca. Sapaturile sale ulterioare in La Venta au dus la dezgroparea unor monumente celebre astazi: „Altarul celor cinci gemeni”, „Stela unchiului Sam”, patru capete colosale, o piramida impresionanta, asa numitele ”ofrande masive” de serpentin etc.
Noi sapaturi efectuate tot de Stirling si un alt arheolog celebru Philip Drucker, au dus la descoperirea unor alte centre olmece: San Lorenzo si Potrero Nuevo.
Dintre ele San Lorenzo a fost studiat in anii 1964-1968 si de Michael D Coe, arheolog al Universitatii Yale, care a constat ca, in afara celor sapte capete uriase si a celor 75 de monumente de la San Lorenzo, olmecii construisera chiar…Platoul San Lorenzo, o incredibila colina artificiala masurand 1200 m lungime, 50 m inaltime si continand sute de constructii piramidale sau prismatic dreptunghiulare, precum si un sistem de canale subterane racordate la 20 de bazine de drenaj (milioane de tone de bazalt si pamant puse de un popor ce nu cunostea roata sau animalele de povara)
In anii 1955 si 1964, datari cu C14 ale unor ramasite de lemn carbonizat gasite in La Venta si, respectiv, San Lorenzo au stabilit ca prima asezare pare sa fi fost fondata prin 1154 i.Chr, iar cea de-a doua intre aniii 1500-1200 i.Chr.
Ramasitele de materii organice sunt foarte putine, din acest motiv datarea lumii olmece ramane incerta.
In ceea ce priveste intinderea teritoriului stapanit de acest popor enigmatic, lucrurile nu sunt catusi de putin mai clare.
In 1988 se cunosteau in Mexic circa 40-45 de asezari si centre de ceremonie olmece; dupa 1970 au fost gasite cateva centre si monumente de tip olmec si in nordul Guatemalei, intr-o zona mlastinoasa.
Inima teritoriului olmec ramane o regiune de 18.000 kilometri patrati din Mexic, avand o clima ce se poate caracteriza astfel: noua luni pe an ploi torentiale si trei luni o caldura umeda, inabusitoare de cazan cu aburi. Totusi hrana era din abundenta.
Originile olemecilor
Cei care incearca sa descifreze lumea olmeca au de infruntat dificultati aproape insurmontabile. Lumea lor nu poate fi reconstituita cu ajutorul documentelot scrise.
Mesajul lor ajunge la noi numai prin centrele lor de ceremonie, prin delicatele statuete cizelate cu arta, prin gravurile si picturile rupestre si, mai ales, prin faimoasele capete uriase, care le sunt caracteristice.
Din punct de vedere antropologic, olmecii sunt o problema. Osemintele sunt rare si prost conservate. Din acest motiv, singura modalitate de a determina apartenenta rasiala a olmecilor ramane sculptura lor.
Arheologii sunt extrem de divizati: cei „traditionalisti” sustin ca acestia erau o populatie pur mongoloida, avand doar cateva paricularitati zonale (obezitatea); cei „fantezisti” sustin ipoteza migrarii unei populatii negride din Africa si chiar a unei populatii albe din Europa, care au stat la originea formarii poporului olmec. „Moderatii”afirma ca adevarul este pe undeva la mijloc.
Problema este urmatoarea: marea majoritate a statutelor, a picturilor rupestre, basoreliefurilor si chiar o parte a statuilor mari prezinta acelasi tip asiatic cu ochii oblici, mongoloizi, caracteristic tuturor populatiilor de indieni mezo-americani, dar avand o particularitate-fata rotunda, nasul turtit si buzele groase („statuia numita Printul”este reprezentativa).
Exista insa si alte doua categorii de statui care nu se incadreaza in acest canon. Prima numita „gruparea unchiului Sam” confirma prezenta unei minoritati albe: personajele au nas acvilin, barba si mustati, ochii nu sunt oblici si craniul nu este deformat.
A doua categorie o constituie capetele uriase. Acesti monoliti, ajungand si la 25 de tone greutate, redau un tip rasial care nu poate fi considerat mongoloid. Elementele intalnite la anumite capete sunt tipic negride cu arcade proeminente, narile latite, buzele groase.
Aceste capete ciudate, reprezentand in opinia multor arheologi,„eroi conducatori sau mari preoti” poarta casti ciudate asemanatoare adesea cu castile aviatorilor din primul razboi mondial sau cu cele ale jucatorilor de baseball americani.
Este interesant de remarcat ca o parte din ele prezinta un detaliu ce revine constant: curelele care se petrec pe sub barbie au, la imbinarea cu marginea castii, un cerc rotund, ca o capsa metalica. Or olmecii nu cunosteau metalele, sau cel putin asa s-a dedus, de vreme ce in asezarile lor nu a fost gasit nici un obiect metalic.
Enigma principala ramane transportul si cioplirea acestor monoliti de piatra de dimensiuni uriase, avand inaltimi de pana la 4 metri si grautati ce depasesc 30 de tone!!!. Unele sunt cioplite din bazalt dur si greu, altele din andezit, doua roci care se gaseau la sute de kilometri de centrele olmece.
Cum au fost transportati monolitii de bazalt? Olmecii nu aveau animale de povara si nu cunosteau roata, dar oricum aceste mijloace de tractiune ar fi fost intile in jungla mlastinoasa.
Din acelasi motiv nu se poate admite ipoteza tararii monolitilor pe straturi de busteni (cu atat mai mult cu cat olmecii nu erau prea numerosi sau prea razboinici ca sa dispuna de mana de lucru ieftina). Ipoteza ca ar fi fost aduse pe mare nu sta nici ea in picioare, deoarece olmecii nu erau navigatori inascuti si nu au construit decat simple monoxile pentru pescuit.
Misterele olmecilor
Se impune deci concluzia ca miile de tone de piatra si argila colorata necesara constructiilor si artei olmece au fost tarate prin jungla, pe drumuri defrisate in prealabil.
De unde masele de oameni si unelte necesare unei astfel de intreprinderi? Cum au fost desprinse si cioplite uriasele stanci vulcanice, bazaltul si andezitul, placile de serpentin, hematitul si magnetitul, pietre extrem de dure?
Repet, olmecii nu cunosteau metalele, sau cel putin asa se considera. Enigmatic este faptul ca in La Venta au fost descoperite sapte oglinzi concave facute din hematit, magnetit si ilmenit (oxizi naturali din fier si fier titaniu, foarte duri). Unul din specialistii care studiaza istoria olmecilor afirma: „Ne este imposibil sa reconstituim tehnica utilizata pentru fabricarea oglinzilor olmece.”
Experientele au aratat ca datorita luciului fara cusur si calcularii perfecte a curburii, ele concentreaza lumina solara intr-o raza atat de puternica incat poate incendia chiar si jungla vesnic umeda a golfului!!! Modul de executie ramane un mister.
Piramida din La Venta
Un mister similar este „piramida”din insula La Venta.
Acest monument straniu, descoperit in 1925, dar degajat complet abia in 1968, se prezinta sub forma unui con ascutit, brazdat de zece santuri adanci, plasate la intervale regulate si avand peretii taluzati, cu margini proeminente, ca niste nervuri.
„Piramida”este facuta din pamant batatorit, acoperind straturi de argila. Inaltimea este de 34 m, diametrul de 140 m si masa de circa 99.000 metri cubi. Dimensiunile sunt modeste fata de piramida Soarelui de la Teotihuacan, dar impresionante pentru o constructie din mijlocul junglei.
Piramida aceasta este unica in ambele Americi. Sugereaza, cu aspectul ei de vulcan brazdat de albiile lavei, o singura ipoteza: a fost ridicata pentru imblanzirea unei divinitati a Pamantului, asociata de olmeci cu eruptiile vulcanice si cutremurele.
Mai interesant este faptul ca nu s-a putut gasi patria originara a olmecilor.
Sunt o populatie de munteni, care au in schimb un respect deosebit pentru animalul care domina jungla: jaguarul.
Obsesia olmecilor privind aceasta fiara era atat de mare, incat mai mult de jumatate din sculpturile, basoreliefurile si desenele lor rupestre reprezinta jaguari, oameni cu trasaturi de feline, impreunari intre femei si jaguari etc….(se remarca faptul ca olmecii au introdus primii aceasta tema in Lumea Noua)
Cine au fost olmecii?
Lumea lor, insuficient cunoscuta, a trecut, se pare, printr-o faza formativa (2500-1500 i.Chr), una de fixare a stilurilor si traditiilor (1500-1200 i.Chr), una clasica, de maxima inflorire si expansiune (1200-600 i.Chr) si a incetat sa mai existe prin anii 400 i.Chr.
Marile centre de ceremonii, La Venta si San Lorenzo au fost parasite, aparent fara motiv si colbul uitarii s-a asternut peste ele. Apoi, prin anii 300 i.Chr, un val de ura si violenta distructiva s-a abatut asupra acestor asezari.
Populatii necunoscute, poate mezoamericanii localnici, poate altii veniti din nord au depus un efort colosal de a sterge orice urma a civilizatiei olmece: zidurile au fost doborate, statuile si altarele sfaramate in bucati, s-a incercat pana si mutilarea capetelor colosale prin lovituri repetate cu blocuri de piatra, lasate sa cada asupra lor de la inaltime.
Apoi totul a fost ingropat sub straturi groase de pamant. Unii arheologi au sugerat ca ar fi fost vorba de o revolta a populatiilor locale, obligate la munca de catre olmeci. Sapaturile anilor 70 au demonstrat ca asezarile au fost parasite inainte de furtuna devastatoare dintre secolele al III-lea si al II-lea i.Chr.
De ce si unde au plecat olmecii? De ce si cine le-a distrus orasele pustii? Din cate grupari de populatii era compus intregul numit azi lumea olmeca si ce relatii se stabilisera intre aceste grupari, ce conflicte interne sau ce dusmani externi avea de infruntat aceasta lume, care-i erau scopurile, modul de viata, credintele, forma de organizare politica si sociala?
Toate aceste probleme raman departe de a fi clarificate.
Influenta acestei civilizatii asupra celor mezoamericane ulterioare (mayasa, tolteca, totonaca, azteca etc..) este de necontestat.
DAR CINE I-A INFLUENTAT PE EI?
Totul se pare ca a aparut din senin. Tulburatoare sunt doua monumente reprezentand cate o dala de piatra sustinuta pe umeri de personaje masive, un fel de reluare a legendei lui Atlas. De fapt singura asemanare intre aceasta cultura si cele din Lumea Veche este imbracamintea „lejera”a femeilor care-si lasau sanii descoperiti la fel ca egiptencele si cretanele.
Sa fie oare civilizatia atlanta cea care a influentat decisiv olmecii (la fel ca si multe alte popoare)? Este o alta intrebare fara raspuns deocamdata. Asa cum spunea Georges-Louis de Buffon:„Trebuie sa adunam fapte pentru a avea idei”.
