Scenariile apocaliptice vehiculate de presa in urma cu cativa ani au facut o in legatura intre misterioasa Planeta X sau Nibiru si sfarsitul lumii pe care se spunea (in mod eronat) ca l-ar fi prevazut calendarul mayas pentru 21 decembrie 2012. Desi scenariul ciocnirii Pamantului cu planeta Nibiru s-a dovedit eronat, ideea este reincalzita in mod inexplicabil si chiar cu un aer doctoral, de noi specialisti.
Un prim episod dintr-un serial documentar, intitulat Forecasting the End, adica Prognozand Sfarsitul (lumii, bineinteles), a fost prezentat recent de postul tv Weather Channel.
Pe cei care ii preocupa in continuare sfarsitul lumii, documentarul aduce provizii noi, dupa ce cele expirate au fost aruncate la cosul de gunoi. De la ce pleaca documentarul care vrea sa ignore faptul ca pana si prognozele meteo o dau in bara, asta chiar si atunci cand intervalul prognozat nu depaseste trei zile? Ei bine, Prognoza Sfarsitului readuce in discutie misterioasa si inexistenta Planeta Nibiru. O planeta atat de misterioasa incat nimeni nu stie unde este.
Si cu toate acestea, se spune, ea ar exista in Sistemul nostru solar si chiar s-ar putea apropia de Pamant pentru a-l si lovi intr-o buna zi, in cadrul unui adevarat cataclism cosmic.
Dar cum ar putea lovi Pamantul o planeta care nu exista? Sau exista doar in imaginatia unor insi dusi cu capul? Cum este si Nancy Lieder, o doamna din Wisconsin (SUA), care in 1995 a declarat ca in copilarie a fost vizitata de omuleti gri numiti Zeta (de pe steaua Zeta Reticuli) si care i-au implantat in creier un dispozitiv de comunicare.
Acestia i-au dat de stire ca in luna mai 2003 (data asupra careia a revenit ulterior) Pamantul urmeaza sa fie lovit de planeta Nibiru, de unde un intreg cortegiu de cataclisme terestre. Si in loc sa intre in deriziune, ideea a prins la grupurile care cred in sfarsitul lumii si a fost refolosita cu ocazia cataclismului care urma sa aiba loc in 2012.
Culmea este ca, dincolo de aceste elucubratii, numele de Nibiru a fost folosit de scriitorul Zacharia Sitchin care a reinterpretat motive ale mitologiei sumeriene si babiloniene. La momentul vehicularii in presa a numelui Nibiru (X) atasat unei misterioase planete, Sitchin a negat orice legatura intre opera lui literara si scenariile apocaliptice.
Cate indura Pamantul!
Ramanand cu ochii pe cer, omul a observat ca putine lucruri se intampla „acolo sus”.
Constelatiile se rotesc deasupra noastra, dar pozitiile raman neschimbate ca sa nu mai vorbim de Steaua Polara care prin pozitia ei fixa (pentru emisfera nordica) i-a ajutat de secole pe navigatori. Dar dincolo de nemiscatele stele, mai exista si planete. Ele se misca in jurul stelelor, chiar daca sunt invizibile pentru ochiul uman.
Daca vorbim doar despre Galaxia noastra, astronomii stiu ca exista o groaza de planete (se spune ca numarul lor l-ar depasi pe cel al stelelor) care ratacesc prin Univers fara sa fie prinse in orbita unei stele anume.
Logica ne trimite la supozitia ca una dintre aceste „stele ratacite” ar putea ciocni Pamantul la un moment dat, dar scenariile sunt mai interesante decat realitatea.
Astfel, se admite ca daca o planeta de dimensiuni mari (cum ar fi misterioasa Planeta X sau miliardele ei de surate) ar trece pe langa Pamant (si nici macar nu ne-ar lovi) atunci tot ce ar putea ea face ar fi sa modifice orbita planetelor din Sistemul nostru solar, implicit pe a Pamantului, care ar deveni mai eliptica decat este. Asta ar avea ca rezultat disparitia vietii pe Terra.
Asadar, fie ca un asteroid loveste Pamantul, fie ca se alungeste elipsa, ar fi tot sfarsitul lumii. Ce avem de facut (asa cum se intreaba si realizatorii episodului din Prognozand Sfarsitul) ar fi sa ne inclestam dintii si sa ne descretim fruntile. Pana la urma chiar si realizatorii documentarului vorbesc despre sfarsitul apocaliptic al Pamantului cu zambetul pe buze!
Cat despre Nibiru, aceasta planeta ratacita si misterioasa nu poate exista decat generic, ca o posibilitate teoretica inchipuita de astronomi.
Suntem legati de Soare, Stapanul nostru suprem, Demiurgul, Ra, asa cum il considerau egiptenii.
Suntem dependenti de Soare, iar „viata pe Pamant este dependenta de orbita pe care ne aflam in jurul Soarelui”, asa cum afirma astrofizicianul David Bennett. Orice se intampla cu Soarele sau cu orbitele in jurul lui, poate insemna sfarsitul pentru viata de pe singura planeta locuita din Sistemul nostru.
Cum au murit speciile
Sfarsitul suprem nu este singura modalitate de disparitie a vietii de pe Terra. Mai sunt si fenomenele naturale terestre care sunt mult mai frecvente si cu consecinte nu de fiecare data total catastrofale.
Astfel, noi studii concepute in urma unor datari precise ale unor roci i-au condus pe cercetatori la concluzia ca eruptii vulcanice masive care au avut loc acum 200 milioane de ani au dus la disparitia rapida a jumatate din speciile vii de pe Pamant.
Cercetarile au fost atat de precise incat o echipa de specialisti care a publicat recent un studiu (preluat de revista Science) legat de aceasta problema vorbeste despre faptul ca disparitia masiva s-a petrecut la sfarsitul triasicului, adica acum 201.564.000 ani! Nici mai mult, nici mai putin!
Estimarile precedente vorbeau despre o marja de doua-trei milioane de ani intre declansarea eruptiilor si marea disparitie de la sfarsitul triasicului, acum aceasta perioada a fost redusa la 20.000 de ani.
Exact atunci, spun cercetatorii, au erupt puternic o serie de vulcani, eruptii care au dat peste cap clima prin eliberarea in atmosfera a unor cantitati uriase de bioxid de carbon. Dar, in toata aceasta nenorocire a existat si un lucru bun: disparitia speciilor a dus la aparitia dinozaurilor care au stapanit apoi planeta timp de 135 milioane de ani inainte de a se stinge in urma cu 65 milioane de ani, spun specialistii , din cauza unui meteorit urias care s-ar fi prabusit pe Pamant.
In fine, autorii studiului fac si o paralela (de data asta nu bazata pe studiul fosilelor, ci doar pe supozitii) intre acea perioada indepartata a Terrei si situatia planetei de azi: ei sunt convinsi ca rapida incalzire globala (?) din prezent provocata de emisiile de bioxid de carbon ar putea fi fatala celor mai vulnerabile specii.
„Intr-un fel, disparitia unor specii la sfarsitul triasicului seamana cu ceea ce traim astazi”, spune Terrence Blackburn de la Carnegie Institution, coautor al studiului. In acest caz, cine stie, poate va exista si o veste buna: reaparitia dinozaurilor!
Revista Magazin
