Cateva mituri despre Omul de Neanderthal desfintate de stiinta moderna

De-a lungul secolului XX, în cultura populara, Omul de Neanderthal a devenit emblema  primitivitatii în conceptia majoritatii. Era zugravit ca inuman, incult, needucat, necioplit, natâng, violent, grosolan, salbatic, privit ca barbar. Astfel s-au nascut si propagat mituri si preconceptii în dauna lipsei de informatii.

Studiile din ultimele decenii au aratat contrariul: Omul de Neanderthal nu era primitiv asa cum se credea. Avea calitati similare cu cele ale omului modern, chiar superioare în anumite privinte.

1.Uneltele si armele Omului de Neanderthal erau simple si primitive în raport cu uneltele omului modern-FALS

În ultimul secol, arheologii considerau ca neanderthalienii utilizau unelte simple, ca pietrele ascutite. Cercetarile din ultimul deceniu au revizuit aceasta perspectiva pe baza unor noi dovezi arheologice si studii amanuntite.

În Franta, în situl arheologic Abri du Maras de pe valea râului Rhone, cercetatorii au descoperit aschii de piatra realizate cu tehnica Levalloise (deseori utilizata de Omul Modern) ce   au fost realizate de neanderthalieni.

Uneltele din piatra neanderthaliene erau realizate rapid în câteva ore pe când productia de unelte ale oamenilor moderni durau câteva zile. Uneltele de piatra ale neanderthalienilor s-au dovedit a fi mai eficiente si mai dure decât uneltele de piatra realizate de oamenii moderni.

În sud-vestul Frantei, savantii olandezi au descoperit instrumente  neanderthaliene vechi de 50 000 de ani utilizate la prelucrarea vestimentatiei, realizate din oase de cerb, similare cu uneltele din os netezite de oamenii moderni, având   vârfuri lustruite  cu care mareau rezistenta vestimentatiei de piele sau din blana.

Oamenii de Neanderthal topeau seva de mesteacan printr-o tehnica de încalzire foarte riguroasa si stricta (dupa ce faceau focul, adaugau mesteacanul printr-o spartura într-un ou golit, acoperit cu cenusa din lemnele arse si pamânt pentru a rezulta o temperatura de câteva sute de grade)  din care obtineau lipiciul sau seva de mesteacan pentru a atata piatra prelucrata de mânerul din lemn, din care rezultau sulite sau topoare.

Tehnica  neanderthaliana  de  realizare a lipiciului acum zeci de mii de ani  a fost reprodusa abia în laboratoarele din ziua de azi.

La capitolul arme s-a dovedit ca oamenii de Neanderthal erau luptatori si vânatori profesionisti.

E adevarat ca oamenii moderni stiau sa atace de la distanta, dezvoltând sulite pe care le aruncau la câtiva metri distanta pentru a nimeri prada. Oamenii de Neanderthal, organizati în grupuri, atacau direct si frontal, alergând si infingând sulita în prada.

În urma unor experimente, s-a observat ca puterea de strapungere din atac frontal direct sau în lupta corp la corp este mai mare decât forta  unui atac la distanta.

Un cerb strapuns de o sulita aruncata de la distanta murea abia dupa câteva minute sau chiar ore (în functie de gravitatea ranii) din cauza pierderii de sânge si extenuarii dupa ce era alergat   de vânatorii Homo Sapiens. În schimb, în urma unei strapungeri directe cu sulita realizata cu toata forta printr-un atac direct al unui vânator de Neanderthal, cerbul putea sa moara instantaneu.

Pâna în prezent s-au gasit peste 300 de situri arheologice în care s-au gasit unelte si arme realizate de oamenii de Neanderthal.

2. Neanderthalienii nu aveau un limbaj de comunicare complex ca al omului modern-FALS 

În multe desene animate si filme, omul de Neanderthal se exprima în grohaieli.

Se stie ca limbajul articulat s-a dezvoltat la omul modern acum 200 000 de ani, comunicarea sporind sansele de supravietuire a acestei specii, presupunând colaborare si planificare.

Pâna nu demult, se considera ca lipsa unui limbaj articulat si a capacitatii cognitive a fost unul dintre cauzele disparitiei Omului de Neanderthal.

Cercetatorii au scanat cu raze X 3D scheletul unui Neanderthal ce data de acum 60 000 ani din Pestera Kebara,  Israel,  în 1989.

La Omul de Neanderthal, cavitatea nazala era mai mare, iar osul hioid era situat în partea superioara a gâtului, sub mandibula, dar deasupra laringelui si este considerat elementul  fundamental al vorbirii.

Rezultatele au aratat ca în privinta compartamentului mecanic, osul hioid  la Neanderthal era imposibil de distins, dar era o parte cheie a tractului vocal care era utilizat în acelasi mod ca la omul modern. Ca si la oamenii moderni,  oamenii de Neanderthal comunicau între ei, colaborau la vânatoare si planificau mijloacele de suprindere a prazii.

3. Oamenii de Neanderthal nu-si formau relatii interpersonale strânse si nu erau organizati-FALS 

În cultura populara, Omul de Neanderthal era privit ca un om al pesterii care atunci când îsi cauta partenera, o lovea în cap si o târa, tragând-o  de par pâna în pestera. Savantii vremii considerau ca neanderthalienii erau prea primitivi sa aiba empatie, compasiune, sa iubeasca si sa mentina relatii interpersonale strânse.

Limbajul articulat ce asigura o larga comunicare contesta aceasta conceptie.

Dovada cea mai puternica o reprezinta ceremonia funerara.

În pestera „La Chappele-aux Saints”, în Franta, s-a gasit scheletul unui om de Neanderthal ce a murit acum 50 000 de ani.

Scheletul parea sa fie pozitionat cu grija (întins si cu bratele încrucisate si puse pe piept) si acoperit cu argila (ce putea sa-i conserve trupul) si asezat într-o groapa pentru a-l feri de necrofagi.

La Roc de Marsal, s-a gasit trupul unui copil neanderthalian ce a murit în urma cu 70 000 de ani la vârsta de 3 ani. A fost depus în groapa, într-o pozitie arcuita pe burta, cu o mâna la cap si cu picioare îndreptate la 90 de grade, acoperit cu pamânt.

S-au gasit si multe alte trupuri pozitionate cu grija si îngropate cu flori depuse din respect pentru decedat, mai ales cele ale batrânilor (ce sufereau de afectiuni ca artrita,  aveau multe oase rupte si le  lipseau multi dinti) care erau respectati si probabil venerati, ca „Batrânul de la La Chappele” care a murit acum 56 000 de ani.

Oamenii de Neanderthal traiau în general pâna la 30-35 de ani, de aceea, erau foarte solidari în cadrul clanurilor. Constientizau ca cu cât erau mai uniti si mai numerosi, cu atât mai mari erau sansele de supravietuire.

Nu se stie clar daca oamenii de Neanderthal îsi dezvoltasera o religie a stramosilor si conceptul de viata de dupa moarte, dar e clar ca aveau o cultura funerara, îsi iubeau rudele, semenii si strabunii si empatizau, dezvoltând si mentinând relatii interpersonale solide.

Se credea despre copilaria la oamenii de Neanderthal ca era dificila, crunta si periculoasa, în care barbatul  trebuia sa învete de la vârsta frageda sa prelucreze piatra si sa vâneze, sa se familarizeze cu mediul salbatic si ostil învatând din esec, iar femeia   trebuia sa se resemneze cu rolul ei reproducator si sa învete sa efectueze sarcini ca gatitul, culesul, cresterea copiilor, netezirea pieilor de animale si prelucrarea blanurilor.

Centrul de Paleocologie Umana si Originile Evolutioniste din Universitatea din York a schimbat conceptia traditionala si a aratat ca în general, copii neanderthalieni erau foarte atasati emotional de grupul social în cadrul caruia se nasteau. Copii erau lasati sa se joace si în mod sigur aveau jucarii primitive .

Baietii învatau prin joaca sa se lupte si sa vâneze. Parintii neanderthalieni îsi îngrijeau copii bolnavi sau batrânii  chiar si ani. Copii jucau un rol cheie în societate în expresia simbolica dupa cum ne arata si mormântul copilului de la Roc de Marsal, unele morminte ale copiilor neanderthalieni fiind mai bine elaborate decât cele ale adultilor, sugerând  relatii emotionale strânse între ei si parinti.

Este foarte probabil ca femeia de Neanderthal sa se fi bucurat de mai mult respect decât se crede în cultura populara si probabil ca  femeile cu abilitati fizice exceptionale au participat la vânatoare alaturi de barbati.

Ba chiar mai mult, oamenii de Neanderthal aveau  structuri organizatorice, gasindu-se în pesteri însemne rupestre ce reprezentau clanurile, ceea ce arata clar ca oamenii de Neanderthal erau organizati social.

În concluzie, si din aceasta privinta, oamenii de Neanderthal erau similari cu oamenii moderni.

4. Omul de Neanderthal nu construia adaposturi-FALS 

O alta conceptie eronata învechita creata asupra oamenilor de Neanderthal este ca acestia locuiau doar în pesteri .

Recent, arheologii au gasit în Italia un adapost în stânca, cu rol de locuinta organizata si cu spatii separate, fie pentru prepararea hranei, pentru dormit, pentru realizarea uneltelor sau pentru socializare.

Nivelul superior al locuintei era destinat transarii animalelor vânate caci   s-au gasit cele mai multe resturi de animale.

Nivelul mediu era zona de dormit caci acolo s-au gasit urme de ocupatie umana. Relicve au fost gasite în jurul vetrei din spatele pesterii.

În nivelul inferior s-au gasit oase de animale si unelte de piatra, ceea ce sugereaza ca acolo avea loc productia de unelte si arme datorita expunerii la   lumina Soarelui.

În Gibraltar s-au gasit retele de pesteri în care au locuit ultimii oameni de Neanderthal acum 30 000 de ani.

Oamenii de Neanderthal construiau si mici asezari si colibe din lemn si oase. Se atesta ca în estul Ucrainei s-au gasit adaposturi din oase de mamut lânos construite si locuite de oamenii de Neanderthal.

5. Oamenii de Neanderthal erau carnivori si câteodata, canibali-FALS 

E adevarat ca omul de Neanderthal era maestru la vânatoarea de mamuti si cerbi. Consuma ce-i drept cantitati uriase de carne pe durata iernii. Dar recent, Institutia Catalana de Cercetare si studiile din Barcelona au aratat ca dintii de Neanderthal gasiti în pestera El Sidron-Spania  sugereau ca  acestia consumau peste, moluste, insecte, legume gatite, fructe, tuberculi si plante medicinale.

Cu toate acestea, se crede ca oamenii de Neanderthal au practicat deseori canibalismul sau ritualul de descarnare.

Aceasta ipoteza a fost formulata dupa ce cercetatorii au descoperit urme pe oase de Neanderthal printre oasele unui cerb. Înca este dezbatuta aceasta ipoteza.

La Abri Moula, în Franta, s-au gasit oase ale oamenilor de Neanderthal care aveau urme de taieturi similare cu cele ale oaselor de caprioara, de aceea fiind catalogate ca resturi alimentare fiind puse laolalta.

Ipoteza descarnarii ritualice a fost formulata dupa ce în diverse situri arheologice din Franta, Croatia si Italia s-au gasit urme de taieturi pe oasele oamenilor de Neanderthal produse de unelte de piatra. Ranile respective nu erau însa fatale.

În Spania, la El Sidron, s-au gasit schelete a 12 oameni de Neanderthal care pareau ucise si devorate.

Savantii au formulat ipoteza ca oamenii de Neanderthal practicau canibalismul pe durata iernii  când sursele de hrana erau putine. Chiar daca multi cercetatori au considerat ca acestia au fost devorati de animale salbatice, urmele de pe oase par sa fi rezultat din taieturi realizate de unelte din piatra  mai degraba decât de dintii unor animale.

Chiar si daca s-ar dovedi ca aceste cazuri au fost acte de canibalism, s-ar concluziona ca ar fi cazuri rare si izolate, în raport cu cazurile dese de canibalism ritualic în care s-a implicat specia omului modern, si nu doar în preistorie sau în antichitate, ci si în istoria recenta.

6. Omul de Neanderthal nu manifesta o expresie culturala-FALS 

În lumea academica se considera ca oamenii moderni si-au manifestat expresia culturala acum 30 000 de ani.

Unele dovezi sugereaza ca si oamenii de Neanderthal erau cultivati.

În Spania, la El Castillo unde au locuit oamenii de Neanderthal, s-au gasit urme de arta rupestra ce dateaza de acum 40.000 de ani. Tot oamenii de Neanderthal au fost cei care au creat primul instrument muzical cunoscut în istorie: flautul Divje Babe, descoperit într-o pestera din Slovenia în 1995, care a fost produs  acum 40 000-60 000 de ani.

În Pestera Gorham s-a gasit în 2012 un însemn care indica ca oamenii de Neanderthal aveau gandire abstracta sau organizatorica din punct de vedere social.

7. Oamenii de Neanderthal erau roscati, urâti si neîngrijiti-FALS 

Majoritatea oamenilor cultivati doar de emisiunile de divertisment de la televizor si-ar imagina un om de Neanderthal ca fiind paros, urat, murdar, cocosat, ca pe o bruta din salbaticie. Reconstituirile fizice/digitale realizate dupa scheletele gasite atesta ca aveau un aspect foarte apropiat de cel al omului modern.

Erau îndesati, robusti, dar aveau o constitutie fizica bine cladita, o masa musculara crescuta, o cavitate nazala crescuta, arcadele fruntii proeminente si ochi mai mari (deci si o vedere îmbunatatita cu care puteau distinge adâncimea de la departare si distingeau culorile mai bine). Picioarele erau mai scurte, ceea ce nu le permitea sa fie foarte mobili si agili precum oamenii moderni.

Se crede  ca erau roscati caci primele schelete gasite erau din Germania si Franta. Având în vedere ca oamenii de Neanderthal populau nu doar Europa vestica si nordica, ci si Europa Centrala si Estica, Orientul Mijlociu si teritorii din Rusia de azi, e mai probabil sa fi fost si bruneti. Majoritatea aveau par drept si ten deschis.

În sudul Spaniei, în Murcia, s-au gasit urme de pigmenti pe schelete, ceea ce concluziona ca oamenii de Neanderthal îsi pictau si ornamentau trupurile. În toata Eurasia s-au gasit în 1700 de situri arheologice dovezi ca oamenii de Neanderthal purtau pene de pasari exotice. Este probabil sa fi purtat si bijuterii din scoici si pietre pretioase.

Toate acestea arata ca oamenii de Neanderthal nu doar ca se preocupau de aspectul lor fizic ca sa-si impresioneze partenerul de sex opus, dar si pentru a se distinge privind rangurile si rolurile sociale.

8. Oamenii de Neanderthal nu erau inteligenti-FALS 

Capacitatea craniana a unui om de Neanderthal era de 1600cm3, mai larga decât cea a oamenilor moderni (1400cm3).

Creierul neanderthal era mai asimetric. În 2008, savantii au facut studii folosind tehnologia 3D de reconstituire a creierului a unor schelete de Neanderthal gasite în Rusia si Siria.

S-a concluzionat ca omul de Neanderthal cât si Omul Modern aveau aceeasi dimensiune a creierului la nastere, dar de la vârsta adulta, creierul omului de Neanderthal era mai mare.

9. Oamenii de Neanderthal si Oamenii Moderni nu se întelegeau si se luptau între ei-FALS

Secolul trecut, majoritatea savantilor credeau ca oamenii de Neanderthal si oamenii moderni s-au luptat între ei si ca acest conflict dintre specii a fost un razboi primitiv la scara mare din care a rezultat în cele din urma disparitia Omului de Neanderthal deoarece nu erau la fel de inteligenti si eficienti ca Oamenii Moderni.

E adevarat ca oamenii moderni erau mai numerosi demografic si populau nu doar Europa, ci si celelalte continente ca Africa, Asia, Australia si Americile. Oamenii de Neanderthal populau doar Eurasia. Dar oamenii de Neanderthal, desi aveau o înaltime mai mica (1, 50-1, 60 în medie), aveau o masa corporala mai crescuta decât oamenii moderni care erau mai înalti (1, 60-1, 70).

Exista certitudini arheologice clare care atesta ca au existat conflicte si crime izolate (s-au gasit schelete de oameni a caror oase purtau urme de taieturi facute cu sulite ce pareau sa apartina oamenilor de Neanderthal), dar conflictul nu se manifesta la nivel global.

Cum si oamenii de Neanderthal luptau în grupuri si colaborau, dar si aveau o forta fizica mai mare si aveau stiluri de lupta si de vânatoare mai eficiente, oamenii moderni fie se aflau de cele mai multe ori în postura de învinsi, fie ezitau sa între în conflict cu acestia.

De fapt, e mult mai probabil ca cele doua specii (Homo heidelbergensis este considerat a fi stramosul comun) sa se fi tratat cu indiferenta reciproca, fie chiar sa fi colaborat si sa  se ajunga la împerechere.

Un fragment de maxilar uman descoperit în Pestera cu Oase din sud-vestul Romaniei ce apartinea unui hibrid rezultat dintr-un cuplu alcatuit dintr-un om modern si un om de Neanderthal, a oferit savantilor o dovada certa care atesta încrucisarile dintre omul modern si omul de Neanderthal pe teritoriul Europei în urma cu aproximativ 40.000 de ani.

Ipoteza împerecherii dintre cele doua specii a fost luata drept blasfemie de catre lumea academica a secolului  trecut. Chiar si asa, conform analizelor ADN, 1-4% din genomul populatiilor din Eurasia provin de la ADN-ul Neanderthalian. Majoritatea europenilor au mostenit tenul deschis si parul drept.

10. Oamenii de Neanderthal au disparut in urma glaciatiunii-FALS 

Ne place sa credem ca acei neanderthalieni primitivi, urâti, stupizi si spurcati au disparut în urma glaciatiunii asemeni uriasilor si pacatosilor nimiciti de potopul biblic (în cazul de fata, am putea vorbi despre un potop înghetat/glaciar) si ca noi, oamenii frumosi, inteligenti, speciali, civilizati, am supravietuit triumfator.

Istoria e scrisa de învingatori, nu-i asa?

Oricât de egocentristi am fi ca specie, nu s-a întâmplat asa.

Se credea cândva ca mamutii lânosi au disparut datorita vânatorii  excesive, însa dupa descoperirile si studiile amanuntite din ultimii ani, s-ar parea ca mamutii au disparut mai târziu si datorita perioadei de încalzire, acestia nereusind sa se adapteze climei temperate si habitatului natural de atunci .

Oamenii de Neanderthal erau mai rezistenti la frig datorita masei musculare crescute si robustetei lor. Oamenii moderni erau mai înalti, dar  aveau  masa musculara mai scazuta, fiind mai putin rezistenti la frig.

Înca de la aparitia lor, oamenii de Neanderthal au reusit performanta de a supravietui la doua perioade de glaciatiuni: Riss (180 000-130 000 î.Hr.) si Wurm (70 000-10 000 î.Hr.).

Ei au disparut abia prin 30 000 î.Hr., când glaciatiunea Wurm era apropape încheiata. Având în vedere ca aveau cavitati nazale mai largi si masa musculara mai crescuta erau mai bine adaptati la clima rece decât oamenii moderni care erau împrastiati în Africa sau Asia si care aveau sa vina în Europa abia în perioada de încalzire si sa se adapteze cu usurinta la clima temperata, obisnuiti fiind cu savanele africane sau cu clima ecuatoriala. Dar si oamenii de Neanderthal s-ar fi aclamatizat cu usurinta.

Ceva anume a provocat totuti disparitia oamenilor de Neanderthal în Eurasia.

Genocidul sau lupta cu Homo Sapiens clar nu putea fi cauza având în vedere ca oamenii de Neanderthal erau razboinici fiorosi greu de rapus, vânatori abili, inteligenti si la fel de dezvoltati ca oamenii moderni.

Epidemiile ori contaminarea cu un virus de la Homo Sapiens (asa cum se vehicula acum ceva ani) nici atât nu putea sa-i nimiceasca ca specie, având în vedere ca oamenii moderni si oamenii de Neanderthal se împerecheau .

Cei mai multi savanti presupun ca doar o catastrofa ar fi provocat disparitia speciei.

Trebuie sa fi fost ceva anume care sa fi afectat doar Eurasia locuita de oamenii de Neanderthal. Trebuie sa fi fost o eruptie vulcanica. Cum însa eruptia vulcanului Toba din Indonezia nu a afectat Eurasia decât cu scaderea temperaturii si intensificarea glaciatiunii Wurm, trebuie sa fi fost o eruptie mai apropiata de continentul european.

Acum 40 000 de ani, vulcanul Campi Flegrei, de lânga Napoli, a erupt.

Conform descoperirilor geologice, cenusa vulcanica s-a depus în toata Mediterana de Est si în toata Europa centrala si de Sud-Est.

Regiuni întregi din Italia pâna în Caucaz, si din Scandinavia pâna în Africa de Nord, au fost afectate. Vegetatia a fost distrusa, multe specii de animale  au disparut, si norii de cenusa au blocat lumina Soarelui sa intre în atmosfera timp de câtiva ani.

Vegetatia din toate zonele  afectate avea sa-si revina abia dupa câteva secole. Analizele efectuate asupra sedimentelor ne arata ca s-a depus  un strat de cenusa vulcanica de minim 0, 5 m.  Carotele de gheata din Groelanda de acum 40 000 de ani ce sunt patate cu cenusa coreleaza cu eruptia vulcanica masiva.

E foarte posibil ca Apocalipsa Omului de Neanderthal sa fi fost mai tragica decât se credea.

Indivizii aflati la locul tragediei ar fi fost arsi si multi ar fi murit sufocati în peninsula italica de azi.

Restul, din Europa centrala si de est, precum si din Orientul Mijlociu au disparut datorita lipsei hranei si inhalarii de cenusa vulcanica. A urmat apoi agonia, lunga suferinta a extinctiei.

Anterior, populatia oamenilor de Neanderthal era restrânsa si mai acomodata în Eurasia, nesimtind nevoia de a se mai muta, deci a scazut rapid.

Oamenii moderni au câstigat cursa de supravietuire datorita superioritatii numerice si fiindca erau în permanenta miscare.

S-au extins rapid în Europa si foarte probabil i-au absorbit pe ultimii oameni de Neanderthal aflati în numar mic în Spania si Franta prin împerechere, dupa cum ne arata si scheletul copilului Lapedo din Portugalia de azi (mort acum 24 000 de ani), care are trasaturi neanderthaliene si ale omului modern .

Specia Homo Neanderthalensis a disparut definitiv acum 28 000 de ani, dar lasând urme genetice în ADN-ul omului modern.

11. Daca ar fi readus la viata, omul de Neanderthal nu s-ar adapta la societatea de azi-FALS 

Este putin probabil ca în viitorul apropiat sa readucem la viata specii disparute. Dar marea majoritatea considera ca omul de Neanderthal nu s-ar adapta deloc la civilizatia moderna.

Toate dovezile arheologice si  studiile recente  privind nivelul de inteligenta, forta fizica, adaptarea, creativitatea si alte abilitati exceptionale arata ca omul de Neanderthal nu ar sfârsi ca un exponat la ZOO asemeni unui mamut readus la viata.

Daca specia ar fi supravietuit ori s-ar fi raspândit pe întreg  globul, cu siguranta ar fi evoluat în continuare si ar fi faurit o civilizatie prospera în epoca de fier. Daca nu s-ar fi petrecut eruptia vulcanica acum 40.000 de ani, s-ar fi remarcat ca fiind cei mai fiorosi si duri razboinici ai istoriei vechi, dar si ca cei mai buni mestesugari, asemeni gnomilor din legende închipuite de imaginatia omului modern (neanderthalienii fiind scunzi, dar musculosi), iar în epoca moderna, ei ar fi fost cei care stapâneau imperii coloniale din Europa. Cei subjugati ar fi fost o mare parte din oamenii din specia Homo Sapiens.