Civilizatia Dropa detine o istorie deosebita. În anii 30 ai secolului trecut, o stire facea înconjurul lumii: undeva la granita chinezo-tibetana fusesera descoperite de catre o expeditie arheologica chineza, condusa de profesorul Chi Pu Tei, niste pietre cilindrice misterioase care erau acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi apartinut unei civilizatii de acum 12.000 ani.
Scrierile de pe pietre au fost treptat descifrate, dar totul a trecut sub tacere, încât nimeni nu mai recunostea existenta lor, iar cei implicati în descoperirea si cercetarea lor au disparut fara urma.
Expeditia chineza avusese drept obiectiv initial studierea grotelor artificiale din lantul muntos Bayan-Kara-Ula, aflat la granita dintre China si Tibet.
Morminte care contineau scheletele unor hominizi
Întâmplarea a facut sa fie astfel descoperite niste morminte care contineau scheletele unor hominizi dintr-o rasa necunoscuta: niciuna dintre fosile nu depasea înaltimea de 1,38 metri, iar oasele extrem de subtiri sustineau cranii disproportionat de mari.
Ipoteza initiala a cercetatorilor – ca era vorba despre niste primate ciudate, cel mai probabil niste gorile de munte dintr-o specie nedescoperita – a fost spulberata, ele fiind gasite înmormântate precum oamenii!
Primele mentiuni ce faceau referire la o ciudata rasa de oameni scunzi (nu aveau mai mult de 70-100 de centimetri) au aparut în secolul al XIV-lea: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul sau întâlnirea cu asemenea fiinte. Se pare ca acele fiinte ar fi trait în Asia, în apropierea Chinei, putin cunoscuta la vremea aceea de majoritatea europenilor.
Mandeville a fost socat de aspectul fiintelor, total diferit fata de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemanatoare unor copii, capul urias si o durata de viata de numai câtiva ani. Însemnarilor lui John Mandeville nu le-a fost acordata importanta, caci relatarile despre tari îndepartate în care traiau fiinte fantastice nu erau putine la acea vreme.
Abia în 1958, profesorul Tsum Um Nui, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobisnuite, a anuntat decriptarea unui mesaj socant de pe discurile de piatra. Desi oficialitatile chineze îi interzic anuntarea decriptarii, acesta va publica traducerea textelor. Este vorba despre povestea unei nave venite din spatiu, care s-ar fi prabusit în muntii Himalaya.
Veniti din ceruri
În anul 1960 unul dintre savantii rusi a reusit sa descifreze ce era scris pe discurile Bayan Kara Ula: ”de pe o planeta aflata la o departare de 12000 ani lumina de a noastra au ajuns în Tibet cu mare vuiet, tunete si fulgere o astronava care au cazut în munti facând populatiile sa fuga din calea ei.”
Datorita unor defectiuni tehnice nu au mai putut sa mai plece, ramânând în acest fel pe pamânt, mai apoi amestecându-se cu populatia indigena. Aceasta populatie stelara se chema Drog-pa.
Din moment ce traducerea acelor discuri dezvaluia lucruri imposibil de acceptat în lumea comunista totul a fost musamalizat iar discurile s-au facut nevazute.
Spre marea disperare a chinezilor unii dintre cercetatori au fotografiat discurile si scheletele gasite în acest fel tot ce a mai ramas din aceasta descoperire uluitoare sunt anumite fotografii, pentru ca guvernul chinez a negat apoi totul.
Civilizatia Dropa, tribul misterios
Supravietuitorii accidentului se autodenumeau Dropa si au ajuns sa convietuiasca pasnic cu triburile locale.
Fosilele din pesterile din Bayan-Kara-Ula nu ar fi fost altceva decât urmasii ipoteticei rase. În 1995 autoritatile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care faceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan la câteva sute de kilometri distanta de masivul Bayan-Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depasea înaltimea de 115 centimetri. Accesul strainilor în zona a fost complet interzis.
„Dropa au coborât din nori cu navele lor. Pâna la rasaritul soarelui, în zece rânduri barbatii, femeile si copii din Kham s-au ascuns în pesteri. Apoi ei au înteles semnele si au vazut ca Dropa veneau de data asta cu intentii pasnice.”
Singura mostenire lasata populatiei Bayan-Kara-Ula de clanul Dropa – ajuns aici în urma prabusirii navei lor – a fost legenda legata de exterminarea rapida si salbatica a acestora.
În conformitate cu traditia locala mostenita prin viu grai, locuitorii zonei, dezgustati de corpurile nearmonios proportionate ale umanoizilor Dropa, au început o persecutie împotriva acestor „vizitatori din cer”.
Confruntându-se cu acest atac, micutii Dropa, cu capetele lor mari si ochii bulbucati au fost aproape exterminati în jurul anilor 10.000 î.Hr.
Deplasându-ne cu 12 secole în viitor, vom vedea ca aceasta incredibila istorie a fiintelor Dropa este înca vie. Aceasta neobisnuita legenda poate ca nu ar fi traversat niciodata frontierele regiunii muntoase desertice Bayan-Kara-Ula – aflata la granita dintre China si Tibet – daca nu ar fi existat expeditia profesorului Chi Pu Tei de la Universitatea Beijing din 1938.
Chi Pu Tei împreuna cu asistentul sau studiau un sistem de pesteri interconectate într-una din cele mai inospitaliere zone din lume, situata la aproape 650 km de cea mai apropiata asezare umana.
Se spune ca profesorul a gasit în aceste pesteri ceva ce depasea cu mult asteptarile sale si ceea ce era pregatit sa studieze, anume un mormânt suprasaturat cu schelete ale unor fiinte de dimensiuni mici – având înaltimi sub 1,20 m – înmormântate împreuna cu multe discuri de piatra, precum si niste picturi foarte aparte pe peretii pesterii.
Discurile misterioase
Aceste corpuri fragile aveau capete neobisnuit de mari si nu corespundeau niciunei specii întâlnite pâna atunci de Chi Pu Tei.
Când s-a avansat ipoteza ca ramasitele ar putea apartine unei specii de primate înca necunoscute, Chi Pu Tei a raspuns: „Unde s-a mai vazut ca unele maimute sa îngroape alte maimute?”
716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar câteva au fost date Uniunii Sovietice.
Discurile aveau diametre de cca. 30 cm, 85 mm grosime, având fiecare cioplita câte o deschidere centrala, fie de forma circulara, fie dreptunghiulara. Mai important este faptul ca majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule de forma spiralata, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.
O alta descoperire socanta a fost cea a discurilor de granit. Acestea sunt niste pietre rotunde, sub forma unor CD-uri, care au gravate pe una dintre fete o spirala. Pe suprafata interioara a acestor linii rotunde, care nu are decât câtiva milimetri, stau gravate un sir de caractere imposibile.
Analizele de laborator au aratat ca piatra din care au fost fabricate aceste discuri nu este una oarecare, ci are capacitate electromagnetica, având în compozitie 40% cobalt si 8% aluminiu. Acest lucru este straniu în conditiile în care în mod natural pe Terra nu se gaseste o astfel de piatra.
Descoperiri incredibile
În 1958 un cercetator pe nume Tsum Um Nui a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatra.
În 1962, dupa ce petrece câteva luni dedicate studiului acestora cu ajutorul unei lentile, dr. Tsum reuseste sa descifreze mesajele codificate de pe aceste pietre.
Ele vorbesc despre o istorie necunoscuta, anume despre aterizarea fortata a navelor umanoizilor Dropa si despre uciderea acestora în cele din urma de catre populatia locala. Dr. Tsum prezinta aceste descoperiri colegilor sai în cursul aceluiasi an.
În ciuda acestei uluitoare descoperiri, controversatele revelatii ale dr. Tsum i-au determinat în scurt timp pe oficialii Universitatii Beijing sa interzica în mod absolut mentionarea acestui subiect. Câtiva ani mai târziu – când datele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost în întregime ridiculizata si caricaturizata de catre colegii sai.
Alte informatii despre discuri nu mai întâlnim pâna în 1974, când inginerul austriac Ernst Wegener fotografiaza 2 dintre discurile expuse în Muzeul Bampo din orasul Xi’an. A recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice si deschiderile centrale, despre care nu auzise decât din zvonuri.
Istorie fascinanta
Cu o asemenea istorie fascinanta, ce s-a petrecut pâna la urma cu discurile Dropa?
Dovada concreta a existentei lor sunt doar fotografiile lui Wegener.
În mod curios, identitatea multor persoane implicate în aceasta poveste nu poate fi verificata. În arhivele Universitatii Beijing nu exista înregistrarea niciunei expeditii în Bayan-Kara-Ula; de asemenea nu exista niciun cercetator pe nume Tsum Um Nui.
Lipsa dovezilor, la care se adauga faptul ca o buna parte din arheologia controversata a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, îi face pe unii sa creada ca asemenea discuri nici nu au existat vreodata.
Ascunderea altor cazuri, precum piramidele chinezesti si mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani gasite în desertul Takla Makán, sunt o dovada a faptului ca astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.
Din moment ce presupusa istorie gravata pe aceste discuri este atât de apropiata de traditia orala transmisa de-a lungul generatiilor în regiunea Bayan-Kara-Ula, apare în mod firesc întrebarea: cum a putut oare aparea printre niste bastinasi atât de simpli o poveste atât de complexa, cu o nava spatiala care s-a prabusit din cer acum 12.000 de ani, daca aceasta istorie nu este într-adevar reala?
Aspecte precum statura scunda a umanoizilor Dropa, forma lor ciudata, totul culminând cu genocidul final, sunt elemente constante, care se regasesc atât în vestigiile istorice descoperite în mormântul Dropa de catre Chi Pu Tei, cât si în legenda antica povestita de bastinasii din partea locului.
Dar în lipsa unor dovezi palpabile, povestea ramâne greu de acceptat. Este posibil ca o buna parte din vestigiile legate de Dropa sa fi fost interpretate eronat, fie întâmplator, fie în mod deliberat. Noua nu ne ramâne decât sa ne întrebam daca nu cumva discurile din piatra si legendele antice locale ascund unele adevaruri chiar mai profunde?
